bocănitoáre sf [At: MARIAN, O. I, 76 / Pl: ~ori / E: bocăni + -(i)toare] (Orn; pop) Ciocănitoare.

bocănitoáre (rar) s. f., g.-d. art. bocănitórii; pl. bocănitóri

bocănitoáre s. f., g.-d. art. bocănitórii; pl. bocănitóri

BOCĂNITOÁRE s. v. ciocănitoare, ghionoaie, scorțar.

bocănitoare f. Tr. gheonoaie (care lovește într’una arborii cu ciocul).

bocănitoare s. v. CIOCĂNITOARE. GHIONOAIE. SCORȚAR.