Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru boc─ânit

boc─ân├ş [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) b─âc-, -coni / Pzi: ~nesc, (rar) boc─ân / E: boc + -─âni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare ├«n ceva. 2 vi A trop─âi. 3-4 vit A (se) ciocni.
boc─ân├şt sn [At: VLAHU╚Ü─é, ap. CADE / Pl: ~uri / E: boc─âni] 1 Lovire repetat─â cu un obiect tare ├«n ceva Si: boc─ânitur─â (1). 2 Trop─âial─â. 3 Ciocnit1. 4 Zgomotul produs de boc─ânit (1) Si: boc─ânitur─â (2).
BOC─éN├Ź, boc─ânesc, vb. IV. Intranz. A lovi ├«n repetate r├ónduri cu un obiect tare ├«n ceva; a cioc─âni. ÔÇô Boc + suf. -─âni.
BOC─éN├ŹT s. n. Ac╚Ťiunea de a boc─âni ╚Öi rezultatul ei; zgomot produs prin lovirea cu un obiect tare ├«n ceva; boc─âneal─â, boc─ânitur─â. ÔÇô V. boc─âni.
BOC─éN├Ź, boc─ânesc, vb. IV. Intranz. A cioc─âni, a izbi cu un obiect tare ├«n ceva. ÔÇô Boc + suf. -─âni.
BOC─éN├ŹT s. n. Ac╚Ťiunea de a boc─âni ╚Öi rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare ├«n ceva; boc─âneal─â, boc─ânitur─â. ÔÇô V. boc─âni.
BOC─éN├Ź, boc─ânesc, vb. IV. Intranz. A bate sau a lovi ├«n repetate r├«nduri cu un obiect tare ├«n ceva. Se fr─âm├«nta pe scaun, boc─ânea din picioare. CAMILAR, N. II 142. Adev─ârat, a ├«nt─ârit Neonii Ro╚Öea, boc─ânind cu cizmele ├«n b─ât─âtura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. Dup─â ce-╚Öi scutur─â cizmele, boc─âni la u╚Ö─â. DUN─éREANU, N. 24. Mo╚Ö Vasile mai boc─âne╚Öte ├«n chingi, cearc─â t─âria c├«rmei ╚Öi spune lui Toader s─â bage de seam─â la cot. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 169. Boc─âne╚Öte el c├«t boc─âne╚Öte, c├«nd p├«rrr! cade copacul. CREANG─é, P. 46. ÔŚŐ (Instrumentul ac╚Ťiunii devine subiect) Bocancii lui Eftimie... boc─âneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. Bocancii boc─âneau rar, cobor├«nd treapt─â cu treapt─â. CAMILAR, N. I 347. ÔÇô Pers. 3 ╚Öi: boc─âne (TOMA, C. V. 216).
BOC─éN├ŹT s. n. Ac╚Ťiunea de a boc─âni ╚Öi zgomotul produs de lovire; boc─ânitur─â. Un timp au t─âcut, ascult├«ndu-╚Öi boc─ânitul pa╚Öilor pe asfalt. GALAN, Z. R. 346. Un boc─ânit ├«n u╚Ö─â le rupse vorba. DUN─éREANU, CH. 215.
BOC─éN├Ź, boc─ânesc, vb. IV. Intranz. A lovi ├«n repetate r├ónduri cu un obiect tare ├«n ceva. ÔÇô Din boc1.
BOC─éN├ŹT s. n. Ac╚Ťiunea de a boc─âni ╚Öi rezultatul ei.
boc─ân├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. boc─ân├ęsc / b├│c─ân, imperf. 3 sg. boc─âne├í; conj. prez. 3 s─â boc─âne├ísc─â / s─â b├│c─âne
boc─ân├şt s. n.
boc─ân├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. boc─ân├ęsc, imperf. 3 sg. boc─âne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. boc─âne├ísc─â
boc─ân├şt s. n.
BOC─éN├Ź vb. v. cioc─âni.
BOC─éN├ŹT s. 1. boc─âneal─â, boc─ânitur─â, poc─âneal─â, poc─ânit, poc─ânitur─â, (reg.) bont─âneal─â, bont─ânitur─â. (Se aude un ~.) 2. v. b─âtaie.
A BOC─éN├Ź ~├ęsc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetat─â (├«ntr-un obiect tare); a cioc─âni. /Din boc
boc─ân├Č v. 1. a bate cu ciocanul: boc─âne╚Öte ├«n c─âldare; 2. a lovi: to╚Ťi boc─âniau la u╚Ö─â CR.; 3. refl. a se ├«mboln─âvi. [V. boc!].
bocănit n. 1. lucrarea de a bocăni; 2. fam. trânteală: să mănânce bocănit.
boc─ân├ęsc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu c─şocanu, cu degetu ╚Ö.a. ce tot boc─âni╚Ť─ş ├«n gard?
BOCĂNI vb. a bate, a ciocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (Cine ~ în ușă?)
BOCĂNIT s. 1. bocăneală, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală, bontănitură. (Se aude un ~ ritmic.) 2. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude un ~ în ușă.)

Boc─ânit dex online | sinonim

Boc─ânit definitie

Intrare: boc─âni
boc─âni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
boc─âni verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: boc─ânit
boc─ânit substantiv neutru