Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru boc─âneal─â

bocăneálă sf [At: CONTEMPORANUL V, I, 294 / Pl: ~eli / E: bocăni + -eală] 1-4 Bocănit (1-4).
BOC─éNE├üL─é, boc─âneli, s. f. Boc─ânit. ÔÇô Boc─âni + suf. -eal─â.
BOC─éNE├üL─é, boc─âneli, s. f. Boc─ânit. ÔÇô Boc─âni + suf. -eal─â.
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Faptul de a bocăni; bocănit, bocănitură. După multă bocăneală se trezi și părintele Vasile. CONTEMPORANUL, VI 244.
BOC─éNE├üL─é, boc─âneli, s. f. Boc─ânit. ÔÇô Din boc─âni + suf. -eal─â.
boc─âne├íl─â s. f., g.-d. art. boc─ân├ęlii; pl. boc─ân├ęli
boc─âne├íl─â s. f., g.-d. art. boc─ân├ęlii; pl. boc─ân├ęli
BOCĂNEÁLĂ s. 1. v. bocănit. 2. v. bătaie.
BOCĂNEALĂ s. 1. bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală bontănitură. (O ~ ritmică.) 2. bătaie, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)

Boc─âneal─â dex online | sinonim

Boc─âneal─â definitie

Intrare: boc─âneal─â
boc─âneal─â substantiv feminin