bobuléț sn [At: SBIERA, P. 300 / V: -eu / Pl: ~e / E: bob + -uleț] 1-4 (Șhp) Bob1 (5-6) (mic).

BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob1. – Bob1 + suf. -uleț.

BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob1. – Bob1 + suf. -uleț.

BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob3. Fiecare bobuleț de grîne Se preface pentru noi în pîine. JEBELEANU, P. 77. Aceste bobulețe sau merișoare se numesc astăzi barabule. SBIERA, P. 300.

BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob2.

bobuléț s. n., pl. bobuléțe

bobuléț s. n., pl. bobuléțe