bobotire definitie

2 intrări

18 definiții pentru bobotire

bobotí [At: DOSOFTEI, V. S. 130/9 / V: (reg) -buti, bub- / Pzi: ~tesc / E: ns cf bobotanie] 1 vi (Reg; d. foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. 2 vr (Fig) A se înfuria. 4 vtr A (se) face flacără. 5 vr (a) (Reg; d. răni) A se inflama. 6 vr (D. apă) A se umfla. 7 vi(a) (D. grâu) A lega.
bobotíre ș/ȚAt: CALENDARIU (1814), 177/19 / Pl: ~ri / E: boboti] Inflamare (a unei bube sau răni).
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Despre foc) A arde cu bobot, cu vîlvătăi, cu zgomot, cu trosnituri. V. dudui. Rîuri dă foc încolo Si-ncoace Merg bobotind ca nește pîrjoale. BUDAI-DELEANU, Ț. 315. Dragoste cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ Refl. Fig. A se aprinde de mînie, a se înfuria. Nici să fi turnat unsoare pe foc parcă nu s-ar fi bobotit mai tare de cum s-a bobotit muierea cînd a auzit vorbele acestea. RETEGANUL, P. IV 25.
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Din bobot.
bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă
bobotí vb., ind. prez. 1 sg. bobotésc, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 sg. și pl. boboteáscă
BOBOTÍ vb. v. congestiona, inflama, irita, obrinti, tumefia, umfla.
BOBOTÍRE s. v. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare.
A BOBOTÍ ~ésc intranz. (despre foc) A arde în văpăi, trosnind. /Din bobot
A SE BOBOTÍ mă ~ésc intranz. (despre răni) A se umfla și a se infecta. /Din bobot
boboti v. 1. Tr. a arde cu flacără: s’aprinde și bobotește; 2. a se umfla, a clocoti. [Serb. BOBOTATI, a bubui].
bobotésc v. intr. (sîrb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V. bobot). Ard cu mare flacără, pălălăĭesc. Mă unflu, mă obrintesc, mă inflamez: buba bobotește. V. refl. Apele s’aŭ bobotit (s’aŭ unflat), rana s’a bobotit. Fig. Mă mîniĭ. Mă unflu, mă inflamez: fața i s’a bobotit de coșurĭ. – În Cov. mă bobotez.
boboti vb. v. CONGESTIONA. INFLAMA. IRITA. OBRINTI. TUMEFIA. UMFLA.
bobotire s. v. CONGESTIONARE. INFLAMARE. INFLAMAȚIE. IRITARE. OBRINTEALĂ. OBRINTIRE. OBRINTIT. OBRINTITURĂ. TUMEFACȚIE. TUMEFIERE. UMFLARE.
bobotí, bobotesc, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi, 1925): „Focu-n vatră boboté” (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot) (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (< bobot) (DEX, MDA).
bobotí, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi 1925): „Focu-n vatră boboté” (Memoria 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu 1990: 275). – Probabil din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot).

bobotire dex

Intrare: boboti
boboti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bobotire
bobotire