bobornic definitie

12 definiții pentru bobornic

bobórnic sm [At: LB / V: -că sf -oIn-, baboln-, bârboln-, -bâln-, bribonic, bribovnic, pribolnic / Pl: ~ici / E: nct] Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze rotunde și cărnoase, cu flori albastre și fructul ca o capsulă rotundă (Veronica beccabunga).
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă și găunoasă și cu flori albastre (Veronica beccabunga).
bobórnic s. m., pl. bobórnici
bobórnic s. m., pl. bobórnici
BOBÓRNIC s. (BOT.; Veronica beccabunga) șopârliță, (reg.) pribolnic.
bobornic m. plantă cu florile albastre al cării fruct e o capsulă umflată și rotundă (Voronica beccabunga). [Slav. BOBOVNIK, de unde variantele blabornic, bobâlnic, bobovnic și bribornic].
bobórnic și bobóvnic m. (vsl. bobovnikŭ, d. bobovŭ, de bob, bobŭ, bob; sîrb. bobovnik, rus. bobóvnik). O plantă scrofulariacee cu florĭ albastre și fruct capsular care crește pin locurĭ băltoase (veronica [nu véro-] beccabunga).
BOBORNIC s. (BOT.; Veronica beccabunga) șopîrliță, (reg). pribolnic.
BOBÓRNIC s. n. Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, înaltă de 10-60 cm, cu frunze opuse, flori albastre dispuse în racem și fructul o capsulă (Veronica beccabunga).
Veronica beccabunga L. Specie cu flori albăstrui, cu nervuri mai închise, uneori roșietice (caliciul cu 4 lacinii), raceme cu pedunculii axilari. Frunze scurt-pețiolate, eliptice, obtuze, glabre, serat-crenate. Plantă de apă puțin adîncă, perenă, cu tulpină cilindrică, glabră, pînă la 0,30 m înălțime.

bobornic dex

Intrare: bobornic
bobornic substantiv masculin