bobocel definitie

8 definiții pentru bobocel

bobocél sm [At: COȘBUC, B. 214 / Pl: ~ei / E: boboc + -el] 1-20 (Șhp) Boboc (1, 2, 4, 5-7,10-13) (mic).
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. – Boboc + suf. -el.
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. – Boboc + suf. -el.
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. 1. v. boboc (1). Foaie verde bobocel. TEODORESCU, P. P. 663. ♦ (Familiar) Termen de dezmierdare pentru o ființă iubită. Mi se rupe, uite, băierile inimii de milă pentru dumneata, bobocelul mamii. ISPIRESCU, L. 54. 2. v. boboc (2). O blîndă copiliță, torcînd lină de fuior, Paște bobocei de aur lîngă-un limpede izvor. ALECSANDRI, O. 175.
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. ♦ (Fam.) Termen de dezmierdare pentru o ființă iubită.
bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii
bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii
bobocel, bobocei s. m. hoț tânăr / lipsit de experiență.

bobocel dex

Intrare: bobocel
bobocel substantiv masculin