8 definiții pentru bobocel
bobocél sm [At: COȘBUC, B. 214 / Pl: ~ei / E: boboc + -el] 1-20 (Șhp) Boboc (1, 2, 4, 5-7,10-13) (mic). BOBOCÉL, bobocei,
s. m. Diminutiv al lui boboc. –
Boboc +
suf. -el.
BOBOCÉL, bobocei,
s. m. Diminutiv al lui boboc. –
Boboc +
suf. -el.
BOBOCÉL, bobocei,
s. m. Diminutiv al lui
boboc.
1. v. boboc (
1). Foaie verde bobocel. TEODORESCU, P. P. 663. ♦ (Familiar) Termen de dezmierdare pentru o ființă iubită. Mi se rupe, uite, băierile inimii de milă pentru dumneata, bobocelul mamii. ISPIRESCU, L. 54.
2. v. boboc (
2). O blîndă copiliță, torcînd lină de fuior, Paște bobocei de aur lîngă-un limpede izvor. ALECSANDRI, O. 175.
BOBOCÉL, bobocei,
s. m. Diminutiv al lui boboc. ♦ (
Fam.) Termen de dezmierdare pentru o ființă iubită.
bobocél s. m.,
pl. bobocéi,
art. bobocéii
bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii bobocel, bobocei
s. m. hoț tânăr / lipsit de experiență.
Bobocel dex online | sinonim
Bobocel definitie
Intrare: bobocel
bobocel substantiv masculin