bobléț1, -eață smf, a [At: T. CERCEL, SĂM. IV, 1765 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf bobletic] 1-2 (Om) prost. 3-4 (Om) bleg.

bobléț2 sm vz obleț

BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Munt.; adesea substantivat) (Om) prost, bleg; prostălău, nătărău. Ei mai mari și să rămîie mai pe jos decît el, ca niște bobleți! ISPIRESCU, L. 320.

BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău.

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

bobléț adj. m. (sil. -bleț), pl. bobléți; f. sg. bobleáță, pl. bobléțe

BOBLÉȚ adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

bobléț (bobleáță), adj. – Prost, netot, tont. – Var. boblete, bobletic. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 183). Etimologia propusă de Körting 1173, din lat. *balbaticus, este „fantastică” (Densusianu, Rom., XXXIII, 275). Nu este mai puțin nici cea a lui Pascu, Suf., 70 (calabr. babbu „prost”). Bogrea, Dacor., II, 652, nu pare să fi venit cu o soluție mai bună, cînd se referă la lat. apoplecticus. În sfîrșit, Densusianu, GS, IV, 152, pleacă de la un sl. *vablec, der. de la o rădăcină vab- „a înșela”, și atestat numai în forma vabec. În realitate este o formă reduplicată a rădăcinii expresive ble-, cf. bleau.

bobleț (bobletic) m. și a. greoiu, grosolan: ursul e trândav și bobletic. [Origină necunoscută]. ║ m. Zool. V. obleț.

obleț m. pește de formă și de colori diferite (Alburnus lucidus). [Și bobleț: origină necunoscută].

boblétic, -ă adj. (din apoplectic. Cp. cu trîndav). Est. Bleg, prost, moleșit. – În vest bobléț, -eáță, pl. ețĭ, ețe (pin schimbare de sufix). V. gogleț.

bobleț adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

bobleț, -eață, bobleți, -ețe adj. (pop.) prost, tembel