bobi vt [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ~besc / E: bob] 1 A ghici cu bobii. 2 A nimeri. 3 A da de urma cuiva. 4 A potrivi.

bobít, ~ă a [At: JIPESCU, O. 39 / Pl: ~iți, ~e / E: bobi] 1 Ghicit în bobi. 2 Nimerit. 3 Găsit. 4 Potrivit.

BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob1.

BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob1.

BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găsi, a afla. Umblară să găsească nuroră și o bobiră. ISPIRESCU, la TDRG.

BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi. – Din bob2.

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc, imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bobeáscă

BOBÍ vb. v. nimeri.

bobì v. 1. a da cu bobii spre a ghici; 2. fig. a nemeri; umblară să găsească moara și o bobiră ISP.

bobésc v. intr. (d. bob). Munt. Ghicesc dînd în bobĭ. Fig. Nemeresc.

bobi vb. v. NIMERI.

bobi, bobesc v. t. (intl.) a vedea, a observa.