bobinat definitie

2 intrări

13 definiții pentru bobinat

bobina vt [At: DA ms / Pzi: ~néz / E: bobină] 1-2 A înfășură un fir (un film etc.) în jurul unui mosor (sau unei bobine).
bobinát1 sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 11/4 / E: bobina] 1-2 Bobinare (1-2).
bobinát2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bobina] 1-2 Înfășurat pe (sau ca) o bobină.
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. (întrebuințat și absolut; cu privire la un fir, un cablu, un film etc.) A înfășură, a depăna (în jurul unei bobine); a face bobină.
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner.
bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză
bobiná vb., ind. prez. 1 sg. bobinéz, 3 sg. și pl. bobineáză
A bobina ≠ a dezbobina
BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].
BOBINÁ vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)
A BOBINÁ ~éz tranz. (fire, cabluri etc.) A înfășura pe o bobină. /<fr. bobiner

bobinat dex

Intrare: bobina
bobina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bobinat
bobinat