bobinare definitie

2 intrări

21 definiții pentru bobinare

bobina vt [At: DA ms / Pzi: ~néz / E: bobină] 1-2 A înfășură un fir (un film etc.) în jurul unui mosor (sau unei bobine).
bobináre sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 59 / Pl: ~nări / E: bobina] 1-2 Înfășurare a unui fir (film etc.) în jurul unei bobine Si: bobinaj, bobinat1.
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. (întrebuințat și absolut; cu privire la un fir, un cablu, un film etc.) A înfășură, a depăna (în jurul unei bobine); a face bobină.
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1).
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner.
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina.
bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză
bobináre s. f., g.-d. art. bobinắrii; pl. bobinắri
bobiná vb., ind. prez. 1 sg. bobinéz, 3 sg. și pl. bobineáză
bobináre s. f., g.-d. art. bobinării; pl. bobinări
BOBINÁRE s. (FIZ.) bobinaj.
A bobina ≠ a dezbobina
Bobinare ≠ dezbobinare
BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].
BOBINÁ vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)
A BOBINÁ ~éz tranz. (fire, cabluri etc.) A înfășura pe o bobină. /<fr. bobiner
BOBINARE s. bobinaj. (~ unui conductor electric.)

bobinare dex

Intrare: bobina
bobina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bobinare
bobinare substantiv feminin