bobináj sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 11/4 / Pl: ~e / E: nct] 1 Bobinare. 2 Locul unde se bobinează. 3 Totalitatea conductorilor bobinați dispuși într-o mașină sau într-un aparat electric.

BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric). – Din fr. bobinage.

BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric). – Din fr. bobinage.

BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat electric. Dinamul are două bobinaje.

BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat electric. – Fr. bobinage.

bobináj s. n., pl. bobináje

bobináj s. n., pl. bobináje

BOBINÁJ s. 1. bobinare. 2. v. înfășurare electrică.

BOBINÁJ s.n. Bobinare. ♦ (Concr.) Totalitatea bobinelor unei mașini, ale unui aparat electric etc. [< fr. bobinage].

BOBINÁJ s. n. înfășurare electrică. (< fr. bobinage)

BOBINÁJ ~e n. Totalitate a bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric). /<fr. bobinage

BOBINAJ s. bobinare. (~ unui fir electric.)