bobi definitie

27 definiții pentru bobi

bob3 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: nct] Instalație cu turn pentru ridicarea materialelor de construcție.
bob2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: eg, fr bob (sleigh)] 1 Sanie care se poate conduce cu un volan sau două cabluri. 2 Sport practicat cu bobul (1) Si: bobslei.
bob1 [At: (1588) CUV. D. BĂTR. I, 309 / V: bo (1) (Pl: bobe) sf / Pl: ~i sm, boabe, (nob) ~uri / E: vsl бoбъ] 1 sm Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba). 2 sm (Îs) ~-de-țarină Specie sălbatică a bobului (1), cu flori roșiatice (Lathyrus platyphyllos) Si: (Buc) unge-căi. 3 sm Exemplar din această specie. 4 sm Sămânța bobului (1). 5-6 sn Sămânță de cereale (sau de legume) care fac fructe păstăi Si: boabă (4), grăunte. 7 (Pop; îe) Câtu-i negrul ~ului Foarte puțin Si: cât negru sub unghie. 8 (Pop; d. femei; îe) A mânca ~ A rămâne însărcinată. 9 sm (Îe) A da (a trage sau a întinde în ~i) A prevesti cu ajutorul bobilor. 10 sm (Pop; îe) A-i fi (cuiva) ~ii numărați A-l aștepta (pe cineva) o primejdie. 11 sm (Pop; îe) (Parcă) a da(t) cu ~ii S-a întâmplat întocmai (și în scurt timp). 12 sn (Îlav) ~ de ~ cu ~ Cu grijă și răbdare. 13 sn (Îal) Amănunțit. 14 sn (Îlav) Din ~ în ~ Amănunțit. 15 sm (Îlav) ~ numărat Întocmai. 16 sm (Îal) Exact. 17 sm (Îal) Amănunțit. 18 sm (Îal) Clar. 19 sm Orice părticică de materie care seamănă cu un bob (4). 20 sn (Teh; înv) Granulă. 21 sm (Înv; îe) A-i sări cuiva ~ ii din nas A-i sări mucii sau sângele din nas. 22 sn Boabă. 23 (Îe) Nu... ~, nici... ~ Nimic Si: deloc, nici o iotă.
bobi vt [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ~besc / E: bob] 1 A ghici cu bobii. 2 A nimeri. 3 A da de urma cuiva. 4 A potrivi.
BOB1, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob1.
BOB1, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. – Din sl. bobŭ.
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob1.
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găsi, a afla. Umblară să găsească nuroră și o bobiră. ISPIRESCU, la TDRG.
BOB1 s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu fructele păstăi mari și cu semințele ovale, turtite (Vicia faba). ♦ Fructele acestei plante și (în special) sămânța ei. – Slav (v. sl. bobŭ).
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi. – Din bob2.
bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă
bob (plantă) s. m.
bob (sămânță folosită la ghicit) s. m., pl. bobi
bobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc, imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bobeáscă
BOBÍ vb. v. nimeri.
LEMNUL-BÓBULUI s. v. salcâm galben.
BOB1 ~i m. 1) Plantă leguminoasă cu fructul păstaie, cu semințe mari, ovale și plate. 2) Sămânța acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de semințe ale acestei plante. * A da (sau a ghici) în ~i a prezice viitorul cuiva după felul cum se aranjează bobii aruncați de către ghicitor. ~ cu ~ amănunțit, luând fiecare element în parte; fir cu fir. Din ~ în ~ fără grabă și foarte atent. ~ numărat exact; întocmai. /<sl. bobu
bob n. și m. 1. (pl. boabe), globuleț mai mic decât o boabă: bob de grâu, de mărgăritar; 2. nume colectiv pentru toate grăunțele: orzul a legat bob mult; 3. plantă alimentară ale cării flori albe și roșiatice sunt pătate cu negru (Vicia faba); bob-de-țarină, plantă leguminoasă cu fructe oblonge, cu semințe cenușii (Latirus platyphyllos); 4. (pl. bobi), boabe de porumb sau de fasole; a da cu bobii, a prevesti viitorul după pozițiunea și combinarea a 41 de bobi; fig. a nemeri; bob numărat, tocmai pe tocmai. ║ adv. nimic: nu zice bob [Slav. BOBŬ].
bobì v. 1. a da cu bobii spre a ghici; 2. fig. a nemeri; umblară să găsească moara și o bobiră ISP.
bobésc v. intr. (d. bob). Munt. Ghicesc dînd în bobĭ. Fig. Nemeresc.
BOB s. 1. boabă, grăunte, sămînță, (reg.) boambă, boană. (Un ~ de grîu.) 2. boabă, picătură, strop. (~ de apă.) 3. (BOT.) bob-de-țarină (Lathyrus sylvester) = (reg.) măzăriche, scrîntiță; bob-de-țarină (Lathyrus platyphyllos) = (reg.) măzăriche.
bobi vb. v. NIMERI.
lemn-cu-boabele-albe s. v. HURMUZ.
lemnul-bobului s. v. SALCÎM-GALBEN
BOB1 (< sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu tulpina înaltă de 80-120 cm, fistuloasă, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze și fructe păstăi mari, pieloase (Vicia faba); originară din Asia, este cultivată pentru nutreț. 2. S. n. Fructul bobului (1) și mai ales sămînța lui comestibilă (scoasă din păstaie). ♦ P. analog. Fruct sau sămînță a unor plante, mai ales a cerealelor; grăunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghicește viitorul. ♦ Expr. A da în bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare; fir (de nisip), strop (de apă).
bobi, bobesc v. t. (intl.) a vedea, a observa.

bobi dex

Intrare: bobi
bobi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bob (plantă - s.m.)
bob plantă - s.m. substantiv masculin