bobaică definitie

18 definiții pentru bobaică

băbáică sf [At: DAME, T. 126 / P: bă-bai-că / Pl: ~băici / E: ucr бaбaйкa] (Reg) Vâslă.
bobáică sf vz băbaică
bobáică sf vz bubâlcă
BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobáică s. f.] – Din ucr. babajka.
BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.
BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobáică s. f.] – Din ucr. babajka.
BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.
BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. Au năvălit pescarii cu băbăicile și l-au făcut zlamac [pe bandit]. SADOVEANU, P. M. 118.
BOBÁICĂ, bobăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. În graba mare tîrîră una dintre luntri in apă și, potrivind cu aceeași grabă bobăicile și aruncînd înăuntru căngile și topoarele, săriră într-insa. DUNĂREANU, N. 207. – Pronunțat: -bai-.
BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă. – Ucr. babájka.
BOBÁICĂ, bobăici, s. f. (Reg.) Vâslă, lopată. – Ucr. babaika.
băbáică (reg.) s. f., g.-d. art. băbắicii; pl. băbắici
băbáică s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici
BĂBÁICĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.
BĂBÁICĂ ~ăici f. pop. Unealtă din lemn constând dintr-o coadă lungă cu terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; vâslă; lopată. [Sil. ba-bai-că] /<ucr. babajka
băbáĭcă V. bobaĭcă.
bobáĭcă și băbáĭcă f. pl. ăĭcĭ (rut. rus. babáĭka). Dun. Lopată de luntre. V. vîslă, opacină, ramă 1.
băbaică s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.

bobaică dex

Intrare: băbaică
băbaică substantiv feminin
bobaică