băbáică sf [At: DAME, T. 126 / P: bă-bai-că / Pl: ~băici / E: ucr бaбaйкa] (Reg) Vâslă.

bobáică sf vz băbaică

bobáică sf vz bubâlcă

BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobáică s. f.] – Din ucr. babajka.

BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.

BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobáică s. f.] – Din ucr. babajka.

BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.

BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. Au năvălit pescarii cu băbăicile și l-au făcut zlamac [pe bandit]. SADOVEANU, P. M. 118.

BOBÁICĂ, bobăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. În graba mare tîrîră una dintre luntri in apă și, potrivind cu aceeași grabă bobăicile și aruncînd înăuntru căngile și topoarele, săriră într-insa. DUNĂREANU, N. 207. – Pronunțat: -bai-.

BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă. – Ucr. babájka.

BOBÁICĂ, bobăici, s. f. (Reg.) Vâslă, lopată. – Ucr. babaika.

băbáică (reg.) s. f., g.-d. art. băbắicii; pl. băbắici

băbáică s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici

BĂBÁICĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

BĂBÁICĂ ~ăici f. pop. Unealtă din lemn constând dintr-o coadă lungă cu terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; vâslă; lopată. [Sil. ba-bai-că] /<ucr. babajka

băbáĭcă V. bobaĭcă.

bobáĭcă și băbáĭcă f. pl. ăĭcĭ (rut. rus. babáĭka). Dun. Lopată de luntre. V. vîslă, opacină, ramă 1.

băbaică s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.