boarță definitie

12 definiții pentru boarță

boárță sf [At: H I, 7 / V: (reg) borț sm (Pl: ~i) / Pl: ~țe / E: nct] Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște Si: anghelină, belehariță, (reg) belghiță, beltiță, berchiță, boarchiță, bortănică, borțică, burtă-verde, burtică, burticuță, cărășoaică, chisoagă, chitic-lat, chizdorungă, chizdurcă, goghie-roșie, halan, lătană, lătiță, mioarță, ocheană săracă, ochenică, ocheniță, ochi-roș, pește de arin, pește sărac, preuteasă, proscheraș, rânchiță, roșioară, sfei (Rhodeus sericeus).
BOÁRȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.
BOÁRȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.
BOÁRȚĂ, boarțe, s. f. Pește mic (pînă la 5-8 cm), scurt și lat; trăiește în bălți și în cotiturile părăsite ale fluviilor și rîurilor (Rhodeus sericeus).
BOÁRȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce mic, scurt și lat, care își depune ouăle între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus).
boárță s. f., g.-d. art. boárței; pl. boárțe
boárță s. f., g.-d. art. boárței; pl. boárțe
BOÁRȚĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarcă, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.
BOÁRȚĂ ~e f. Pește dulcicol, de talie mică, care își depune icrele în scoici. [Sil. boar-ță] /Orig. nec.
BOARȚĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarcă, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.
BOARȚĂ (BOARCĂ) s. f. Pește teleostean mic (4,5-5 cm, în mod excepțional 8-9 cm), cu corp înalt și turtit lateral, răspîndit în bălțile și în lacurile de cîmpie din Europa, care își depune icrele între valvele scoicilor (Rhodeus sericeus).
boarță, boarțe s. f. femeie gravidă.

boarță dex

Intrare: boarță
boarță substantiv feminin