Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1035010:

boáncă2 sf [At: PAMFILE, C. Ț. 343 / Pl: ~nce / E: nct] 1 Fată urâtă. 2 (înv; nrc) Epitet injurios dat țigăncilor.

Boancă dex online | sinonim

Boancă definitie