boancă definitie

3 intrări

17 definiții pentru boancă

boáncă2 sf [At: PAMFILE, C. Ț. 343 / Pl: ~nce / E: nct] 1 Fată urâtă. 2 (înv; nrc) Epitet injurios dat țigăncilor.
boáncă1 sf [At: REV. CRIT. III, 89 / V: (5) bon- (Pl: bonce) / Pl: ~nce / E: nct] (Reg) 1 Copac gros și găunos. 2 Buturugă. 3 Fag înalt, tăiat. 4 Desiș de brad înalt. 5 Ramură. 6 (Bot; lpl) Crăițe (Tagetes erecta).
bonc2(a) i [At: DELAVRANCEA, H. T. 92 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. 2 Cuvânt care imită zgomotul împiedicării cuiva.
bonc1, boáncă a [At: DAME, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.
BOÁNCĂ, boance, s. f. (Reg.) 1. Copac gros și găunos. 2. Desiș de brad înalt. 3. (Bot.) Crăiță. – Et. nec.
BONC interj. v. bonca.
BOÁNCĂ, boance, s. f. 1. Copac (gros și) scorburos. ♦ Ramură. 2. (Bot.) Crăiță.
boáncă s. f., g.-d. art. boáncei; pl. boánce
bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boáncă, pl. boánce
bonc2 interj.
bonc interj.
BOÁNCĂ s. v. babană, buștean, butuc, buturugă, ciot.
BOÁNCE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.
boancă f. 1. copac găunos, buturugă; 2. fig. oaie bătrână, știrbă. [Cf. boc și bonca!].
boancă s. v. BABANĂ. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.
boance s. pl. v. CRĂIȚĂ. VÎZDOAGĂ.
BOANCĂ subst. (trunchiu scorburos). 1. – P., act. 2. Boancăș (CL; Moț); Boncăș (CL).

boancă dex

Intrare: boancă
boancă
Intrare: bonc
bonc
Intrare: Boancă
Boancă