boambă definitie

2 intrări

16 definiții pentru boambă

boambă1 sf [At: ANON. CAR. / S: bom~ / Pl: ~be / E: nct] 1-2 (Trs) Boabă (1-2) 3 Boabă de strugure. 4 Cartof (Solanum tuberosum). 5 (Reg) Zarzăr (Prunus cerasifera). 6 (Lpl; șîs) ~ de Cotnar Cireșe pietroase din Cotnari. 7 (Reg) Bob. 8 (Mol; îs) Fasole ~be Specie de fasole (Hibiscus esculentes). 9 (Mol; îas) Plantă din această specie. 10 Fir de praf. 11 Grăunte. 12 Obiect sferic.
boámbă3 sf vz bombă
boámbă2 sf [At: TDRG / Pl: ~be / E: fo cf bombăni] (Ban) Contrabas.
BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob1 (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. – Et. nec.
BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob1 (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. – Et. nec.
BOÁMBĂ, boambe, s. f. (Regional) Bilă, glob, sferă. Erau două lovituri grozave, c-un buzdugan scurt, mlădios și cu boambă de plumb la capăt. SADOVEANU, Z. C. 198.
BOÁMBĂ, boambe, s. f. (Reg.) Bilă, glob; bob2.
boámbă (reg.) s. f., g.-d. art. boámbei; pl. boámbe
boámbă s. f., g.-d. art. boámbei; pl. boámbe
BOÁMBĂ s. v. boabă, bob, grăunte, sămânță.
BOÁMBĂ s.f. v. bombă.
boambă f. boabă: fasole boambe. [Formă nazalizată din boabă].
boambă f. vită proastă: ai niște boambe de boi [Cf. bumben].
boámbă f., pl. e (var. veche din bombă, rudă cu bob, boabă, bumbac ș.a.). Ghĭulea, bombă, glob de fer (umplut cu praf exploziv) cu care se încărcă tunurile. Trans. Bob, boabă, bobiță. Suc. Bolovan mare.
boambă s. v. BOABĂ. BOB. CARTOF. GRĂUNTE. SĂMÎNȚĂ.
BOAMBĂ subst. ard. „bob”. 1. fam. șez. 2. +oi: Bombojești (13 – 15 B 161); -escu. 3. Boamben, N. și Bonbăn, Toder (Șchei III). V. și Bombu.

boambă dex

Intrare: boambă
boambă
Intrare: Boambă
Boambă