boaită definitie

11 definiții pentru boaită

boáită sf [At: NEGRUZZI, S. I, 161 / Pl: ~te / E: ns cfmg bojti] (Pop) 1-2 Vită (slabă). 3 (Nrc) Termen de batjocură pentru preoți.
BOÁITĂ, boaite, s. f. (Pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Cf. magh. bojti „vite cornute”.
BOÁITĂ, boaite, s. f. (Pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Cf. magh. bojti „vite cornute”.
BOÁITĂ, boaite, s. f. Epitet dat unui bou (slab); vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni, în special pentru popi. O, o, boaite sălbatice, ciocoi. DUMITRIU, B. F. 156. Cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită. CREANGĂ, A. 43. Afară, boaite! Ieșiți, că pre toți vă omor. NEGRUZZI, S. I 161. – Pronunțat: boai-.
BOÁITĂ, boaite, s. f. Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Comp. magh. bojti „vită cornută”.
boáită (pop.) (boai-) s. f., g.-d. art. boáitei; pl. boáite
boáită s. f. (sil. boai-), pl. boáite
boáită (boáite), s. f. – Animal, lighioană; termen injurios, al cărui sens real a dispărut în parte, și care se aplică în mod curent vitelor, și preoților. Origine necunoscută; probabil este legat de mag. (secui) bojti „stat” (DAR). Cihac, II, 483 îl consideră identic cu mag. bujtó, cf. buiac. Scriban îl derivă de la hoaită, pe care nu îl cunoaștem, și acesta de la hoit „stîrv”: ipoteză seducătoare, dar greu de susținut în ce privește fonetismul. Termenul a intrat în limba literară, dar pare a fi pop. numai în Mold.Der. boitar, s. m. (Trans., cioban, porcar), care a pătruns în mag. bojtár. După Diculescu, Elementele, 446, acest ultim cuvînt provine din gr. *βοηυήρ, de la βοηυέω „a ajuta”.
BOÁITĂ ~e f. 1) Vită slabă. 2) fig. fam. Om care comite fapte nedemne, reprobabile; nemernic; mârșav; ticălos; netrebnic. [Sil. boai-tă] /<ung. bojti
boaită f. Mold. 1. vită stricată: niște boaiete de boi; 2. fig. păcătos (epitet dat mai ales călugărilor): era să ne ologească boaita cea îndrăcită CR. [Ung. BOJTI, vite cornute: cf. Tr. boitar, păzitor de turme de porci].
boáĭtă f., pl. e (din hoaĭtă, ca bulearcă față de holercă ș.a.). Fam. Epitet injurios adresat uneĭ vite saŭ unuĭ om prost: o boaĭtă de slugă, de femeĭe. – Și șoaĭtă. V. boală și bîzdîganie.

boaită dex

Intrare: boaită
boaită substantiv feminin
  • silabisire: boai-