boacăn definitie

11 definiții pentru boacăn

boácăn, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1313 / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 a (Fam; d. acțiuni ale omului) Nepotrivit și prostesc. 2 a (Îe) A făcut una ~ (de tot sau a făcut-o ~) A făcut ceva nepotrivit, prostesc. 3 sp (Înv; nrc) Jocuri de copii nedefinite mai îndeaproape.
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Familiar) Nepotrivit, prostesc, stupid. Orice privesc e boacăn, trist, urît. ALECSANDRI, T. 1313. ♦ (Mai ales despre acțiuni omenești) Care contravine normelor obișnuite, care poate avea consecințe rele, grave. L-am prins cu alta mai boacănă. CARAGIALE, O. I 154. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de prostesc, de nepotrivit. Cîte-ai făcut boacăne de cînd m-ai luat și pînă acum, toate-au fost cum au fost; dar asta le-a făcut vîrf. ȘEZ. LX 53.
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.) Care poate avea consecințe rele, grave; nepotrivit, prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc.
boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne
boácănă (fam.) s. f., g.-d. art. boácănei; pl. boácăne
boácăn adj. m., pl. boácăni; f. sg. boácănă, pl. boácăne
BOÁCĂN ~ă (~i, ~e) fam. Care vădește lipsă de inteligență; absurd; stupid; prostesc. * A o face ~ă a face ceva cu totul nepotrivit; a proceda în mod prostesc. [Sil. boa-căn] /Orig. nec.
boacăn a. 1. țeapăn: acum orice privesc e boacăn, trist, urît AL.; 2. faptă prostească: asta-i prea boacănă. [Cf. boacă].
boácăn, -ă (oa dift.) adj. Fam. Straniŭ și neplăcut: o vorbă, o treabă boacănă. V. oarzăn.

boacăn dex

Intrare: boacăn
boacăn adjectiv