boțitúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: boți + -tură] Cută.

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Din boți + suf. -(i)tură.

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri

BOȚITÚRĂ s. creț, cută, încrețitură, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.)

BOȚITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde un obiect este boțit. 2) Obiect boțit. /a boți + suf. ~tură

BOȚITURĂ s. creț, cută, încrețitură, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.)