boțí [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/8 / Pzi: ~ țesc / E: bot] 1-2 vtr (Mol) A (se) face boț. 3-4 vtr A (se) mototoli în mână Si: a (se) cocoloși, a (se) ghemui, a (se) glomozi, a (se) ponosi. 5 vt Aprinde la strâmtoare pe cineva Si: a înghesui. 6-7 vtr A (se) îngrămădi. 8-9 vtr A (se) aduna.

boțít, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: boți] 1 Mototolit. 2 Zbârcit (la față).

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț1.

BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț1.

BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (Cu privire la un lucru) A face boț, a mototoli. V. ghemui. Ea boți scrisoarea cu mîna. EMINESCU, N. 76. Domnilor, îmi boțiți hainele! ALECSANDRI, T. 760. ◊ Refl. Mi s-a boțit pălăria. 2. (Cu privire la fața omului) A zbîrci, a încreți. Vîrsta i-a boțit fața. ◊ Refl. Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri, în rîsul din totdeauna blajin. PETRESCU, R. DR. 13.

BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. (Mold.) 1. (Despre stofe sau haine) Mototolit. 2. (Despre fața omului) Zbîrcit, încrețit. De cînd îl țin minte oamenii, așa îl știu, cu pielea boțită și arsă și cu pălăria ca clopotul pe capul plecat. SADOVEANU, O. III 561. Fața mică, boțită și scrijelată toată în zbîrcituri adînci. VLAHUȚĂ, N. 124.

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură care face ca un lucru să fie boțit.

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. A (se) zbârci, a (se) încreți. Obrazul spân și uscat se boți cu mărunte crețuri (C. PETRESCU). – Din boț1.

BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit. – V. boți.

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. boțeáscă

BOȚÍ vb. v. șifona.

BOȚÍ vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.

BOȚÍT adj. v. șifonat.

BOȚÍT adj. v. creț, cutat, încrețit, ridat, zbârcit.

A boți ≠ a călca

A BOȚÍ ~ésc tranz. A face să se boțească; a mototoli; a șifona. /Din boț

A SE BOȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde netezimea; a se mototoli; a se șifona. /Din boț

boțì v. a strânge ca un ghem, a mototoli (mai ales de haine). [V. boț].

boțit a. făcut boț: mototolit, ghemuit.

boțésc v. tr. (d. boț). Est. Fac boț, mototolesc (o hîrtie, o haĭnă). Iron. Zbîrcesc: bătrîneța l-a boțit. Vechĭ. Strîmtorez, prin la strîmtoare (un dușman). Grămădesc, adun, încheg, strîng la un loc. – Și îmboțesc (Șincaĭ). V. cĭoșmolesc.

BOȚI vb. a (se) mototoli, a (se) șifona, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

boți vb. v. CUTA. ÎNCREȚI. RIDA. ZBÎRCI.

BOȚIT adj. mototolit, necălcat, șifonat. (Haine ~.)

boțit adj. v. CREȚ. CUTAT. ÎNCREȚIT. RIDAT. ZBÎRCIT.

boțí, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Din boț.

boțít, -ă, boțiți, -te, adj. – Mototolit, șifonat. – Din boți.

boțí, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. – Din boț.

a boți mutra (cuiva) expr. a desfigura (pe cineva) în bătaie.