bluzá vti [At: DEX2 / Pzi: ~zéz / E: dr bluzat] 1-2 A face să devină (sau a deveni) bluzat.

BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).

BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).

bluzá vb., ind. prez. 3 sg. bluzeáză

bluzáre s. f., g.-d. art. bluzării

BLUZÁ vb. tr. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză. (< fr. blouser)