bluza definitie

2 intrări

18 definiții pentru bluza

bluzá vti [At: DEX2 / Pzi: ~zéz / E: dr bluzat] 1-2 A face să devină (sau a deveni) bluzat.
blúză sf [At: DA ms / Pl: ~ze / E: fr blouse] 1 Îmbrăcăminte (largă și) ușoară, asemănătoare cu o cămașă. 2 Haină de serviciu pentru militari, ce înlocuiește vestonul. 3 Haină ușoară de muncă purtată de lucrători deasupra altor haine. 4 (înv; îs) ~ albastră Lucrător.
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
BLÚZĂ, bluze, s. f. Îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse.
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
BLÚZĂ, bluze, s. f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse.
BLÚZĂ, bluze, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, făcut din pînză, mătase etc., care îmbracă partea de sus a corpului pînă la talie. 2. Haină purtată de militari vara. 3. Îmbrăcăminte de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. Ce-i de făcut? reluă cel cu bluză roșie. CAMILAR, TEM. 100. Bluza albastră și imineii din picioare îi schimba o dată cu începutul toamnei. DUNĂREANU, N. 16.
BLÚZĂ, bluze, s. f. Obiect de îmbrăcăminte care îmbracă partea de sus a corpului, până la talie. ♦ Haină purtată vara de militari. ♦ Îmbrăcăminte de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. – Fr. blouse.
blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze
bluzá vb., ind. prez. 3 sg. bluzeáză
blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze
BLÚZĂ s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, de obicei cu mâneci, pe care îl poartă mai ales femeile. 2. Haină de pânză pe care o poartă militarii vara în locul vestonului. ♦ Haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. [< fr. blouse].
BLUZÁ vb. tr. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză. (< fr. blouser)
BLÚZĂ s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile. 2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului. ◊ haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. (< fr. blouse)
blúză (blúze), s. f. – Îmbrăcăminte ca o cămașă bărbătească. Fr. blouse.
BLÚZĂ ~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) care acoperă corpul până la brâu. ~ de mătase. 2) Haină de protecție purtată de anumite categorii de muncitori în timpul lucrului. /<fr. blouse
bluză f. 1. haină de lucru din pânză groasă; 2. haină de damă, de băiețel sau de soldat; 3. gaură în formă de buzunar pe laturile biliardului.
*bluză f., pl. e (fr. blouse). Un fel de haĭnă femeĭască orășenească de pînză de purtat vara (V. polcă 1). Tunică militară orĭ școlărească de dril. Tunică de pînză pe care o poartă meseriașiĭ orĭ hamaliĭ ca să cruțe celelalte haine.

bluza dex

Intrare: bluză
bluză substantiv feminin
Intrare: bluza
bluza verb grupa I conjugarea a II-a