20 definiții pentru blonzi
blond, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I. 327 / Pl: -mi, ~e / E: fr blond] 1 a (D. păr) Gălbui. 2 a (D. om) Care are păr blond (1) Si: bălai, blondin. 3 smf Persoană cu păr și ten de culoare deschisă Si: (pfm) bălan. 4 a (Îs) Bere ~ă Bere gălbuie. blonzí vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zesc / E: blond] 1-2 A(-și) face părul blond. BLOND, -Ă, blonzi, -de,
adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din
fr. blond. BLONZÍ, blonzesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Fam.) A(-și) decolora părul până la blond. – Din
blond. BLOND, -Ă, blonzi, -de,
adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din
fr. blond. BLONZÍ, blonzesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Fam.) A(-și) decolora părul până la blond. – Din
blond. BLOND, -Ă, blonzi, -de,
adj. (Despre culoarea părului sau a tenului,
p. ext. despre oameni; în opoziție cu brun, brunet, smead, oacheș) De culoare deschisă, care bate în galben; bălai, bălan. Copila mea cu lungi și blonde plete. EMINESCU, O. I 200. Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă. EMINESCU, O. I 154. Nu le-ar putea cineva deosebi dacă... n-ar fi una brună și alta blondă. NEGRUZZI, S. I 327. ◊ Bere blondă = bere de culoare galbenă-deschis. ♦ (Substantivat) Persoană cu chipul sau părul blond. Avea... obraji grași, pufoși, de blondă ce încărunțește. DUMITRIU, B. F. 37.
BLOND, -Ă, blonzi, -de,
adj. (Despre păr) De culoare deschisă, care bate înspre galben; bălai;
p. ext. (despre oameni) cu astfel de păr. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. ♦ (Substantivat) Persoană cu părul de culoare deschisă, care bate înspre galben. –
Fr. blond. blond adj. m.,
s. m.,
pl. blonzi;
adj. f.,
s. f. blóndă,
pl. blónde
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; (persoană, dantelă) f. sg. blóndă, pl. blónde BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. și reg.) plăviț, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.) Blond ≠ brun, brunet, oacheș BLOND, -Ă adj. (Despre păr, ten etc.) Deschis la culoare, gălbui, bălai. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. // s.m. și f. Om cu părul, cu tenul blond. [< fr. blond].
BLOND, -Ă I.
adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere ~ă = bere de culoare deschisă. II.
s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (< fr. blond)
blond (blóndă), adj. – Bălai, cu părul auriu.
Fr. blond. –
der. blondă,
s. f. (
înv., dantelă de mătase); blondin,
adj. (blond), folosit în poezia romantică și format pe baza
it. biondino,
fr. blondin.
BLOND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre păr, ten) Care este de culoare deschisă; gălbui; bălai. 3) și substantival (despre persoane) Care are părul și tenul de culoare deschisă. * Bere ~dă bere de culoare deschisă, gălbuie. /<fr. blond blond a. de o coloare mijlocie între roșu și castaniu deschis: Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur EM. ║ m. om cu părul blond și cu ochi albaștri.
*blond, -ă adj. (fr. blond). Bălan, bălaĭ, galben (vorbind de păr).
BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. și reg.) plăviț, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.) blond-platinát, -ă adj. Blond cu reflexe argintii ◊ „Neluând în seamă și latura educativă în prezentarea și ținuta păpușilor, I.I.S. «Arădeanca» își prezintă modelele cu o coafură foarte «modernă» în care abundă culoarea blond-platinat.” R.l. 28 IX 66 p. 2 (după fr. blond-platiné) Blonzi dex online | sinonim
Blonzi definitie
Intrare: blonzi
blonzi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: blond (s.m.)
blond substantiv masculin admite vocativul
Intrare: blond (adj.)
blond admite vocativul adjectiv