Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru blondin

blond├şn, ~─â smf a [At: MACEDONSKI, O. I, 248 / Pl: ~i, ~e / E: fr blondin] 1- 2 (Rar) (Om) blond (2).
BLOND├ŹN, -─é, blondini, -e, adj., s. m. ╚Öi f. Blond. ÔÇô Din fr. blondin.
BLOND├ŹN, -─é, blondini, -e, adj., s. m. ╚Öi f. Blond. ÔÇô Din fr. blondin.
BLOND├ŹN, -─é, blondini, -e, adj. (Rar) (Despre culoarea p─ârului sau despre chipul unei persoane) Blond. ├Ämbaier─â m├«nile-n p─ârul blondin. CO╚śBUC, P. II 207. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Femeie cu p─ârul blond.
BLOND├ŹN, -─é, blondini, -e, adj. Blond. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Femeie cu p─ârul blond. ÔÇô Dup─â fr. blondin.
blond├şn adj. m., s. m., pl. blond├şni; adj. f., s. f. blond├şn─â, pl. blond├şne
blond├şn adj. m., s. m., pl. blond├şni; f. sg. blond├şn─â, pl. blond├şne
BLOND├ŹN, -─é adj. (adesea s.f.) Blond(─â). [< fr. blondin].
BLOND├ŹN, -─é adj., s. m. f. blond. (< fr. blondin)
BLOND├ŹN ~─â (~i, ~e) v. BLOND. /<fr. blondin
blondin m. tânăr cu părul blond; blondină, bălăioară, fată cu părul bălaiu.
*blond├şn, -─â adj. (fr. blondin). Cam blond, b─âl─â─şor.

Blondin dex online | sinonim

Blondin definitie

Intrare: blondin (s.m.)
blondin substantiv masculin
Intrare: blondin (adj.)
blondin adjectiv