blochaus definitie

11 definiții pentru blochaus

blóchaus sn [At: SAHIA, U.R.S.S. 14 / V: -ockh-, -okh- / Pl: ~urii E: ger BlockhausJ (Îvr) 1 Bloc. 2 (Gms) Cazemată.
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus.
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus.
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. Bloc (3).Germ. Blockhaus.
blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri
BLÓCHAUS s. v. bloc.
BLÓCHAUS s.n. Bloc2. [Pl. -suri. / < germ. Blockhaus].
BLÓCHAUS s. n. 1. bloc2. 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus)
BLOCHÁUS ~uri rar Clădire mare cu multe etaje; bloc. /<germ. Blockhaus
*blóckhaus orĭ blochaus n., pl. urĭ (fr. [d. germ.] blockhaus. V. bloc). Fort. Căsoaĭe (odinioară improvizată din grinzĭ cioplite) întrebuințată ca adăpost contra gloanțelor. Azĭ, casă modernă cu multe etaje, numită și bloc. V. hardughie.
blochaus s. v. BLOC.

blochaus dex

Intrare: blochaus
blochaus substantiv neutru
  • silabisire: bloc-haus