11 definiții pentru blochaus
blóchaus sn [At: SAHIA, U.R.S.S. 14 / V: -ockh-, -okh- / Pl: ~urii E: ger BlockhausJ (Îvr) 1 Bloc. 2 (Gms) Cazemată. BLÓCHAUS, blochausuri,
s. n. (Rar) Bloc (
3). – Din
germ. Blockhaus. BLÓCHAUS, blochausuri,
s. n. (Rar) Bloc (
3). – Din
germ. Blockhaus. BLÓCHAUS, blochausuri,
s. n. Bloc
(3). –
Germ. Blockhaus. blóchaus (
înv.) (-haus)
s. n.,
pl. blóchausuri
BLÓCHAUS s.n. Bloc2. [Pl. -suri. / < germ. Blockhaus].
BLÓCHAUS s. n. 1. bloc2. 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus)
BLOCHÁUS ~uri rar Clădire mare cu multe etaje; bloc. /<germ. Blockhaus *blóckhaus orĭ
blochaus n., pl. urĭ (fr. [d. germ.] blockhaus. V.
bloc). Fort. Căsoaĭe (odinioară improvizată din grinzĭ cioplite) întrebuințată ca adăpost contra gloanțelor. Azĭ, casă modernă cu multe etaje, numită și bloc. V.
hardughie. Blochaus dex online | sinonim
Blochaus definitie
Intrare: blochaus
blochaus substantiv neutru