Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru blochaus

blóchaus sn [At: SAHIA, U.R.S.S. 14 / V: -ockh-, -okh- / Pl: ~urii E: ger BlockhausJ (Îvr) 1 Bloc. 2 (Gms) Cazemată.
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus.
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus.
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. Bloc (3). – Germ. Blockhaus.
blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri
BLÓCHAUS s. v. bloc.
BLÓCHAUS s.n. Bloc2. [Pl. -suri. / < germ. Blockhaus].
BLÓCHAUS s. n. 1. bloc2. 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus)
BLOCHÁUS ~uri rar Clădire mare cu multe etaje; bloc. /<germ. Blockhaus
*blóckhaus orĭ blochaus n., pl. urĭ (fr. [d. germ.] blockhaus. V. bloc). Fort. Căsoaĭe (odinioară improvizată din grinzĭ cioplite) întrebuințată ca adăpost contra gloanțelor. Azĭ, casă modernă cu multe etaje, numită și bloc. V. hardughie.
blochaus s. v. BLOC.

blochaus definitie

blochaus dex

Intrare: blochaus
blochaus substantiv neutru
  • silabisire: bloc-haus