blocaj definitie

10 definiții pentru blocaj

blocáj sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr blocage] 1-3 (Rar) Blocadă (1-3). 4 (Spt) Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă. 5 Intervenție la fileu a unui grup de voleibaliști pentru a-i împiedica pe adversari să înscrie din lovitură. 6 (Teh) Fundație din piatră, bolovani de râu etc. la unele șosele și căi ferate. 7 Dig rudimentar format din îngrămădire de pietre, bolovani etc. 8 (Med; îs) ~ renal Stază renală.
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format din îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. 4. (Med.) Oprire bruscă a desfășurării unui proces sau a funcției unui organ. Blocaj renal. – Din fr. blocage.
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format prin îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. – Din fr. blocage.
BLOCÁJ, blocaje, s. n. Terasament format din blocuri mari de piatră sau de beton, servind drept fundație (la șosele) sau ca apărare contra valurilor, a sloiurilor etc.
BLOCÁJ, blocaje, s. n. Îngrămădire de blocuri de piatră sau de beton servind drept fundație sau ca apărare contra valurilor, a sloiurilor etc. – Fr. blocage.
blocáj s. n., pl. blocáje
blocáj s. n., pl. blocáje
BLOCÁJ s.n. 1. Fundație de piatră, de bolovani etc. făcută la o șosea, la o stradă etc. 2. Intervenție la fileu a unui grup de voleibaliști pentru a împiedica pe adversari să înscrie o lovitură. ♦ (Box) Interpunerea palmei, antebrațului sau brațului între pumnul adversarului și locul vizat de lovitura acestuia. 3. (Med.) Împiedicarea desfășurării unui proces sau unei funcții fiziologice. [< fr. blocage].
BLOCÁJ s. n. 1. blocare. 2. fundație de piatră, de bolovani la un zid, la o șosea, stradă, cale ferată etc. 3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acțiune a adversarului sau pentru a proteja o acțiune proprie. ◊ întrerupere a desfășurării unui proces sau a unei funcții fiziologice. (< fr. blocage)
BLOCÁJ ~e n. 1) Fundație de drum constând dintr-un strat de piatră așezat pe un pat de nisip. 2) sport Procedeu tactic de apărare sau de oprire a unei acțiuni a adversarului. /<fr. blocage

blocaj dex

Intrare: blocaj
blocaj substantiv neutru