blocadă definitie

16 definiții pentru blocadă

blocádă sf [At: URICARIUL X 15, ap. DA / Pl: ~de / E: ger Blokade] 1-3 Ansamblu de măsuri de izolare a unui oraș, (stat sau grup de state) prin ruperea legăturilor de comunicare cu exteriorul. 4 (Îs) ~ economică Izolare a unei țări sau grup de țări, în scopul subminării economiei naționale ale acestora.
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Sistem de măsuri diplomatice, militare, economice prin care se urmărește izolarea unui stat pentru a-l constrânge să accepte condițiile puse de statele care au luat aceste măsuri; blocaj, blocare. – Din germ. Blockade.
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Ansamblu de măsuri destinate izolării unui oraș, a unui stat sau a unui grup de state. ◊ Blocadă economică = izolare a unei țări sau a unui grup de țări, întreprins de o altă țară sau de alte țări, în scopul subminării economiei naționale a primelor. – Din germ. Blockade.
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. 1. Împresurare, încercuire, cu armata sau flota, a unui oraș, a unui port etc., cu scopul de a întrerupe orice comunicație cu cei din afară și de a-l sili să se predea. 2. Izolare a unui stat de către țările care-i sînt dușmane, prin închiderea, cu ajutorul forțelor armate, a comunicațiilor ei cu exteriorul (mai ales pe apă) sau prin măsuri economice, financiare și politice, care să o silească la capitulare. Bilanțul dezvoltării economice a tuturor țărilor de democrație populară dovedește în mod convingător că politica blocadei economice, dusă de imperialiștii din S.U.A. față de țările din lagărul democrației și socialismului, a suferit un eșec total. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2500.
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Izolare a unui stat de către țările dușmane, prin împiedicarea comunicației cu exteriorul, cu ajutorul armatei sau prin măsuri financiare, economice și politice care să-l silească la capitulare. ♦ Asediu. – Germ. Blockade.
blocádă s. f., g.-d. art. blocádei; pl. blocáde
blocádă s. f., g.-d. art. blocádei; pl. blocáde
BLOCÁDĂ s. (POL.) (rar) blocus, (înv.) bloc.
BLOCÁDĂ s.f. Încercuire a unei cetăți sau a unui stat pentru a-i împiedica orice legătură cu exteriorul. ♦ Asediu. [Cf. germ. Blockade, engl. blockade].
BLOCÁDĂ s. f. ansamblu de măsuri cu caracter diplomatic, militar sau economic pentru izolarea unui stat sau grup de state. ◊ încercuire a unei cetăți pentru a împiedica orice legătură cu exteriorul; asediu. (< germ. Blockade)
BLOCÁDĂ ~e f. Sistem de măsuri (politice, economice, militare), aplicat față de un stat sau de un oraș cu scopul de a-l izola de lumea înconjurătoare, silindu-l să accepte anumite condiții. /<germ. Blockade
blocadă f. blocarea unei cetăți.
*blocádă f., pl. e (rus. blókada, d. fr. bloquer, a bloca). Bloc, blocare, împresurare.
BLOCA s. (POLITICĂ) (rar) blocus, (înv.) bloc.
BLOCADĂ AERIANĂ sistem de măsuri care urmărește izolarea unui stat sau a unui grup de state pentru a le sili să accepte codițiile dictate de statul sau statele care au organizat blocada aeriană prin utilizarea forțelor aeriene.
BLOCADA CONTINENTALĂ (BLOCUSUL CONTINENTAL), ansamblu de măsuri decretate la Berlin (21 nov. 1806) de Napoleon I pentru a închide porturile Europei continentale comerțului Marii Britanii, în scopul ruinării economiei britanice.

blocadă dex

Intrare: blocadă
blocadă substantiv feminin