bloca definitie

16 definiții pentru bloca

blocá [At: LTR / Pzi: ~chéz / E: fr bloquer] 1-3 vt A izola un oraș, un (port sau un stat) prin blocadă (1). 4-5 vtr A (se) opri. 6 vt A închide circulația pe o arteră rutieră. 7-8 vtr A nu mai funcționa (sau a face să nu mai funcționeze) (prin fixare sau imobilizare într-o anumită poziție). 9-10 vt A interzice prin lege folosirea unor produse (fonduri etc.). 11 vt (Spt) A face un blocaj. 12 vt (Iuz) A opri pentru stat o cotă de cereale. 13 vt (Tip) A folosi o literă întoarsă pentru a înlocui provizoriu o literă care lipsește.
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola (un oraș, un port sau un stat) prin blocadă; a împresura. 2. (Cu privire la o arteră de circulație) A închide, a face impracticabil; (cu privire la mișcare, circulație) a împiedica, a opri; (cu privire la persoane sau la vehicule) a împiedica în circulație, în mers. Două căruțe, oprite în drum, blocau șoseaua. ▭ M-am lăsat dus pînă în apropierea teatrului, unde la un moment dat m-am găsit blocat și n-am mai putut înainta. ANGHEL, PR. 38. 3. (Cu privire la un dispozitiv mecanic) A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. Rugina a blocat cablurile frinelor. ◊ Refl. A se opri, a se înțepeni. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre organe) A nu mai funcționa. Bolnavului i s-au blocat rinichii. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri sau a unor mijloace necesare pentru alte scopuri. Militarizarea economiei sustrage și blochează fonduri uriașe pentru scopuri neproductive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. ♦ A opri completarea unui post vacant, rămas mult timp neutilizat.
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a opri circulația, mișcarea; a împiedica o persoană sau un vehicul în mers. 3. A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. ◊ Refl. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre un organ) A nu mai funcționa. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri etc. necesare pentru alte scopuri. ♦ A opri completarea unui post vacant. – Fr. bloquer.
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocá vb., ind. prez. 1 sg. blochéz, 3 sg. și pl. blocheáză
BLOCÁ vb. 1. a astupa, a bara, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. v. gripa.
A bloca ≠ a debloca
BLOCÁ vb. I. tr. 1. A împresura, a izola prin blocadă (o țară, un port, un oraș etc.). 2. A împiedica, a opri mișcarea, circulația etc. 3. A fixa, a imobiliza într-o anumită poziție. ♦ refl. (Med., tehn.; despre organe) A nu mai funcționa. 4. A interzice, a opri ocuparea unui post vacant. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < fr. bloquer].
BLOCÁ vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a împiedica mișcarea, circulația etc. 3. a imobiliza într-o anumită poziție. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor prețuri, salarii fără autorizație guvernamentală. II. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcționa. (< fr. bloquer)
A BLOCÁ ~chéz tranz. 1) (state, orașe, porturi) A izola prin blocadă; a supune unei blocade. 2) (căi de acces, mișcarea vehiculelor sau a persoanelor) A închide într-un blocaj; a bara. 3) (folosirea unor produse sau fonduri) A interzice în mod legal pentru o anumită perioadă de timp. 4) (completarea unor posturi vacante) A întrerupe ca fiind suficient. 5) sport A neutraliza printr-un blocaj. 6) A face să se blocheze. /<fr. bloquer
A SE BLOCÁ se ~cheáză intranz. 1) (despre organe sau mașini) A se opri brusc (din cauza unei defecțiuni). 2) (despre organe ale corpului) A înceta să mai funcționeze (din cauza unei maladii). /<fr. bloquer
blocà v. 1. a face blocul unei cetăți sau al unui port, a împresura din toate părțile; 2. a împinge o bilă în bluza biliardului.
*blochéz, a -á v. tr. (fr. bloquer, d. blocus, blocare, blocadă). Împresor, izolez din toate părțile (un port, o armată ș.a.). Împing o bilă în bluza biliarduluĭ. Umplu golurile uneĭ zidăriĭ cu sfărîmăturĭ și tencuială. Tip. Pun provizoriŭ o literă întoarsă în locul alteĭa care lipsește.
BLOCA vb. 1. a astupa, a bara, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. (TEHN.) a se gripa. (Motorul s-a ~.)

bloca dex

Intrare: bloca
bloca verb grupa I conjugarea a II-a