bloc definitie

44 definiții pentru bloc

bloc2 sn [At: DA ms / V: -us / Pl: ~uri / E: fr blocus] (Înv) Blocadă.
bloc1 sn [At: SANDU-ALDEA, D. N. 242 / S: (înv) -ck, -ok / Pl: ~uri / E: ger Block, fr bloc] 1 Masă solidă, dintr-o singură bucată. 2 Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. 3 (Îs) ~ de desen Grup de foi de hârtie dedesenat lipite între ele la o margine, protejate între două cartoane. 4 (Îlav) În ~ Împreună. 5 Clădire mare, cu multe etaje Si: (îvr) blochaus. 6 (Îs) -turn Bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 7 Alianță (între state, partide, grupări etc.). 8 (Îs) ~ motor Organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 9 (Med; îs) ~ cardiac Tulburare a sistemului inimii, datorită blocării parțiale a fluxului nervos care străbate mușchiul cardiac. 10 (Med; îs) ~ operator Sălile de operație chirurgicală și dependințele acestora. 11 (Îs) ~ continental Sector al scoarței pământești, de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni marine de mare adâncime. 12 (Pgr) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 13 (Fit) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 14 (Fer) Mecanism pentru manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație. 15 (Îs) ~ sistem Dispozitiv de semnalizare pentru evitarea ciocnirii trenurilor care manevrează pe aceeași linie. 16 Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie dintr-o lovitură de atac Cf blocaj.
blócus sn vz bloc2
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus].
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianță, înțelegere (între state, partide grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]
BLOC2, blocuri, s. n. (Învechit) Blocadă.
BLOC1, blocuri, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Bucată foarte mare dintr-o materie solidă și grea; masă solidă (de materie) dintr-o singură bucată. Văzui... cum crapă A stîncilor întunecate blocuri. TOPÎRCEANU, B. 92. în cămășile lor albe de pînză, oamenii păreau niște blocuri de marmoră. SANDU-ALDEA, D. N. 242. 2. Grămadă de lucruri (de același fel) considerate ca alcătuind o masă unică. Organe, haine, groază, la un loc, Nu sînt decît un bloc. CAMIL PETRESCU, V. 79. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă, formînd un tot. ♦ (În expr.) Bloc de desen = teanc de foi de hîrtie tăiate egal, ușor lipite una peste alta și întrebuințate la desenat. Bloc de calendar = calendar format din mai multe foi detașabile (după numărul zilelor sau al săptămînilor dintr-un an). Bloc de birou = teanc de foi de hîrtie tăiate egal, legate la o margine a lor, de obicei perforate (ca să poată fi ușor desprinse) și folosite pentru a face însemnări. 3. Clădire de dimensiuni mari, cu mai multe etaje, cuprinzînd un număr important de apartamente, birouri, magazine etc. Pe colbuitul șes al ăstor locuri, Din strîmbele bordeie, astăzi cresc Și cată-n soare falnicele bloctcri Din cartierul nou muncitoresc. CASSIAN, H. 23. 4. (De obicei determinat prin «al cilindrilor») Parte principală a motoarelor cu ardere internă, la care doi sau mai mulți cilindri sînt turnați împreună. 5. Alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) încheiată în vederea realizării unor scopuri politice comune. Organizatorii unui nou război fac totul pentru a împărți statele în blocuri ostile unul față de altul. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2968.
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea; masă solidă dintr-o singură bucată. Bloc de piatră. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie tăiate egal și prinse între ele, întrebuințate la desenat. 3. Clădire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Înv.) Blocadă. 5. Piesă metalică turnată care cuprinde unul sau doi cilindri și cutia sertarului unei mașini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere internă, camerele de răcire și conductele de distribuție). 6. (În expr.) Instalație de bloc = instalație de cale ferată care servește la siguranța circulației prin automatizarea comenzilor și manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].
bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.
múnte-blóc s. m., pl. munți-blóc
bloc s. n., pl. blócuri
múnte-blóc s. m., pl. munți-blóc
BLOC s. 1. masă. (Un imens ~ de stâncă.) 2. (rar) blochaus. (Un ~ cu 10 etaje.)
BLOC s. v. blocadă.
BLÓCUS s. v. blocadă.
BLOC2 s.n. Clădire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ. Blockhaus].
BLOC3 s.n. 1. Blocadă. 2. Alianță, înțelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune. 3. (Med.) Obstruare a unei căi vasculare sau întreruperea circulației printr-un vas. ♦ Întrerupere a unei conductibilități neuromusculare. ♦ Anestezie locală. [Var. blocus s.n. / < fr. blocus].
BLOC1 s.n. 1. Bucată, masă mare dintr-o materie grea și tare; corp, obiect dintr-o bucată. ♦ Bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. ♦ (Poligr.) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 2. Grămadă de obiecte, de lucruri etc. care formează o masă unică. ◊ În bloc = împreună, laolaltă, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 3. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. 4. Piesă metalică turnată, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeași linie. 6. Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].
BLÓCUS s.n. v. bloc3.
BLOC2 s. n. clădire mare cu mai multe etaje; blochaus. (< germ. Block/haus/)
BLOC1 s. n. 1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată. ◊ masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică. ♦ ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. 2. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc. 3. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică. ♦ în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor. 4. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. ◊ ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală. 5. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire. 6. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație. 7. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. 8. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții. 9. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele. 10. alianță, înțelegere (între state, partide etc.). 11. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas. ◊ întrerupere a unei conductibilități neuromusculare. 12. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție. (< fr. bloc, blocus)
bloc (blócuri), s. n.1. Clădire mare. – 2. Carnet de notițe. Fr. bloc. – Der. bloca, vb. din fr. blocage; blocadă, s. f. format ca rocadă; debloca, vb., din fr. débloquer.
BLOC1 ~uri n. 1) Bucată mare dintr-o materie solidă și grea. ~ de piatră. 2) Ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen. * ~ de desen mapă cu foi de hârtie, prinse împreună și folosite la desen. În ~ împreună; fără a despărți; în totalitate; laolaltă; global. /<fr. bloc
BLOC2 ~uri n. Clădire mare cu multe etaje. A locui la ~. /<germ. Blockhaus
BLOC3 ~uri n. Înțelegere între diferite părți (state, partide, grupări etc.) în vederea realizării unor scopuri comune. /<fr. blocus
bloc n. 1. bucată mare de fier sau de piatră; 2. fort mic de lemne; 3. împresurare din toate părțile a unei cetăți sau a unui port, ocuparea tuturor căilor de comunicațiune, așa încât să nu poată nici ieși nici intra; blocul continental, aplicat de Napoleon spre a ruina comerțul englez, închizându-i toate porturile Europei (1806).
bloc n. 1. text de cartoane pentru desen: blocuri și caiete; 2. cărticică pentru notițe.
*1) bloc n., pl. urĭ (fr. bloc, d. germ. block, mgerm. bloch, grindă, buștean). Masă, greutate mare, bolovan mare: un bloc de marmură, de fer. Grămadă, pachet: un bloc de cărțĭ. Caĭet compus din foĭ marĭ de carton mat p. desen. În bloc, cu toptanu, cu grămada. Casă mare, blockhaus.
*2) bloc n., pl. urĭ (fr. blocus, d. germ. block-haus, căsoaĭe, redută de grinzĭ). Acțiunea de a bloca, de a împresura cu bastimente orĭ cu trupe un port, un oraș ș.a. Blocu continental, oprirea corăbiilor engleze de a intra în porturile Eŭropeĭ, ceĭa ce s’a făcut la 1806 din ordinu luĭ Napoleon ca să lovească în comerciu Angliiĭ.
BLOC s. 1. masă. (Un imens ~ de stîncă.) 2. (rar) blochaus. (Un ~ cu 10 etaje.)
bloc s. v. BLOCADĂ.
blocus s. v. BLOCADĂ.
bloc s. n. 1984 Ansamblu de elemente care alcătuiesc o unitate funcțională, grupate într-un spațiu restrâns v. materno-infantil (DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
bloc-cămín s. n. Bloc special amenajat pentru a servi drept cămin (studențesc, muncitoresc) ◊ „În București, a apărut un adevărat cartier al studenților. Aici se înșiră unul lângă altul blocurile-cămine care asigură studenților cele mai bune condiții de viață și de studiu.” I.B. 1 XI 61 p. 1. ◊ „Este de vizitat un bloc-cămin pentru 225 de locuri destinat muncitorilor nefamiliști. În apropiere se vor ridica alte blocuri-cămin în care vor fi cazate circa 3000 de persoane.” R.l. 13 XI 69 p. 3 (din bloc + cămin; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 232)
bloc-lámă s. n. Bloc înalt, paralelipipedic, cu lățimea foarte mică în raport cu lungimea sa ◊ „Între pilonii de înaltă tensiune și dealurile vechi ale Clujului, silueta câtorva din blocurile-lamă ale cartierului Grigorescu.” Sc. 20 III 65 p. 3 (din bloc + lamă; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326)
bloc-operatór s. n. (med.) Ansamblul camerelor și instalațiilor unui centru chirurgical ◊ „[...] aparatură medicală fabricată la «I.O.R.», printre care bloc-operator, bloc de sterilizare, instrumente pentru sălile de reanimare și de urgență etc.” Sc. 15 IV 75 p. 6 (după fr. bloc-opératoire; DM)
bloc-túrn s. n. Clădire înaltă în formă de turn ◊ „[Vrei să fii] ca o mare poposind în munți ori ca pe o stradă cu bloc-turn.Gaz. lit. 23 II 61 p. 1. ◊ „Zgârie stele. Un grup de arhitecți americani a elaborat proiectul unui bloc-turn cu înălțimea de peste 11500 m.Săpt. 16 II 73 p. 14. ◊ „[...] imobilul central al întreprinderii – un bloc-turn cu 31 de etaje [...]” Sc. 13 I 77 p. 4; v. și 29 III 75 p. 6; v. și prefața (din bloc + turn, după fr. immeuble-tour; DMN 1965; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 133; FC I 44, 48, 55, 58, 237; DEX-S)
bloc-vílă s. n. Bloc mic, cu aspect de vilă ◊ „În timpul verii [...] s-au înălțat mai multe blocuri-vilă [...]” Sc. 8 XI 74 p. 4 (din bloc + vilă; v. Coman Lupu în CL 1/83 p. 53)
argilă cu blocuri, → tillit.
BLOC PENTRU PROIECTILE REACTIVE bloc format dintr-o carcasă exterioară, profilată aerodinamic în vederea unei rezistențe cât mai mici în timpul zborului, având un anumit număr de țevi în raport cu proiectilele reactive pe care le poartă. B.P.P.R. sunt acroșate sub planurile avioanelor de luptă și pot fi largate, în funcție de necesități, împreună cu proiectilul din interior.
bloc de bois (cuv. fr.) v. lemn (1, 2).
BLOCADA CONTINENTALĂ (BLOCUSUL CONTINENTAL), ansamblu de măsuri decretate la Berlin (21 nov. 1806) de Napoleon I pentru a închide porturile Europei continentale comerțului Marii Britanii, în scopul ruinării economiei britanice.
BLOCUL NAȚIONAL-DEMOCRATIC (B.N.D.), coaliție de forțe politice alcătuită în iun. 1944 din Partidul Național-Țărănesc, Partidul Național-Liberal, Partidul Social-Democrat și Partidul Comunist. Programul său viza: scoaterea României din războiul dus alături de Germania, alăturarea la coaliția Națiunilor Unite, revenirea la un regim democratic. A girat din punct de vedere politic actul de la 23 august 1944, cîte un reprezentant al celor patru partide făcînd parte din guvern. Și-a încetat activitatea în oct. 1944.
a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

bloc dex

Intrare: bloc
bloc substantiv neutru
blocus substantiv neutru
Intrare: bloc-turn
bloc-turn substantiv neutru
Intrare: munte-bloc
munte-bloc substantiv masculin