blitz definitie

8 definiții pentru blitz

blitz sn vz bliț
bliț sn [At: DEX2 / V: -itz / Pl: ~uri / E: ger Blitz] 1 Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care e prevăzut un aparat fotografic. 2 (Îs) ~ secundar Bliț (1) comandat optic de lumina blițului (1) principal, asigurându-se o sincronizare perfectă.
BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.
BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.
bliț s. n., pl. blíțuri
BLITZ s.n. v. bliț.
BLIȚ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -țuri, scris și blitz. / < germ. Blitzlicht].
BLITZ [pr.: bliț] n. Sursă de lumină intensă și de scurtă durată, având forma unei lămpi (electrice), cu care este prevăzut un aparat de fotografiat. /<germ. Blitz (licht)

blitz dex