blindat definitie

2 intrări

24 definiții pentru blindat

blindá [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr blinder] vt A acoperi cu un blindaj. 2 vr (Fig) A lua măsuri de apărare. 3 vr (Fig) A deveni insensibil la atacuri.
blindát1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: blinda] 1-5 Blindare (1-5).
blindát2, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 141 / Pl: ~ați, ~e / E: blinda] 1 a Prevăzut cu un blindaj. 2 sn Vehicul de luptă cu blindaj (1). 3 a (D. unități militare) Care are mijloace de luptă cu blindaje (1).
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.
BLINDÁ, blindez, vb. I, Tranz. 1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor. 2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări.
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. 1. Prevăzut cu un blindaj. Tren blindat. Mașini blindate, ▭ Automobilele blindate zvîrleau în șanțuri... cai, tunuri, oameni. CAMILAR, N. I 9. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj. În ultimul război, blindatele au avut un rol important. 2. (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă blindate. Divizie blindată.
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
*blindát s. n., pl. blindáte
blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. și pl. blindeáză
blindát adj. m., pl. blindáți; f. sg. blindátă, pl. blindáte
BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].
BLINDÁT, -Ă adj. Care are un blindaj. ♦ (Despre unități militare) Dotat cu mijloace de luptă prevăzute cu blindaj. // s.n. Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj. [< blinda].
BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)
BLINDÁT, -Ă I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) îmbrăcat peste măsură. II. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ◊ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (< blinda)
blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).
A BLINDÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder
BLINDÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are blindaj; acoperit cu blindaj. Tren ~. 2) (despre unități militare) Care este dotat cu mașini de luptă cu blindaj. /v. a blinda
*blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.
blindat, -ă, blindați, -te adj. prost, cretin.

blindat dex

Intrare: blinda
blinda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: blindat
blindat adjectiv