blindare definitie

2 intrări

18 definiții pentru blindare

blindá [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr blinder] vt A acoperi cu un blindaj. 2 vr (Fig) A lua măsuri de apărare. 3 vr (Fig) A deveni insensibil la atacuri.
blindáre sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: blinda] 1-5 Protejare cu blindaje (1-5).
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
BLINDÁRE, blindări, s. f. Acțiunea de a blinda. – V. blinda.
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
BLINDÁRE, blindări, s. f. Acțiunea de a blinda. – V. blinda.
BLINDÁ, blindez, vb. I, Tranz. 1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor. 2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări.
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindáre s. f., g.-d. art. blindắrii; pl. blindắri
blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. și pl. blindeáză
blindáre s. f., g.-d. art. blindării; pl. blindări
BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].
BLINDÁRE s.f. Acțiunea de a blinda. [< blinda].
BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)
blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).
A BLINDÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder
*blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.

blindare dex

Intrare: blinda
blinda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: blindare
blindare substantiv feminin