Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 899692:

BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș de plăci groase de metal care acoperă părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc., pentru a le proteja contra proiectilelor. O parte din ostași lucrau sus pe tancuri, cercetînd tunurile și celelalte arme; o altă parte cerceta motoarele, blindajul și șenilele. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1954. 2. Înveliș metalic care protejează aparatele electrice sau piesele lor contra perturbărilor venite din exterior sau piesele și aparatele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, în scopul de a reduce aceste perturbări.

Blindaj dex online | sinonim

Blindaj definitie