blinda definitie

2 intrări

14 definiții pentru blinda

blindá [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr blinder] vt A acoperi cu un blindaj. 2 vr (Fig) A lua măsuri de apărare. 3 vr (Fig) A deveni insensibil la atacuri.
blíndă sf [At: LTR / Pl: ~de / E: ns cf blinda] Flanșă oarbă.
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
BLINDÁ, blindez, vb. I, Tranz. 1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor. 2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări.
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. și pl. blindeáză
BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].
BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)
blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).
A BLINDÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder
*blíndă f., pl. e (fr. blinde germ. blende, derivat d. blenden, a orbi, a astupa). Fort. Apărătoare înaintea bombelor dușmanuluĭ făcută din fașine orĭ altă grămădire de nuĭele sprijinite de parĭ (Se zice maĭ mult la pl.).
*blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.

blinda dex

Intrare: blinda
blinda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: blindă
blindă