bleumarin definitie

10 definiții pentru bleumarin

bleumarín sn, ai [At: BOGZA, C. D. 25 / P: blo- / Pl: ~uri sn / E: fr bleu marine] 1-2 (Culoarea) albastru-închis.
BLEUMARÍN adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-închis. 2. S. n. Culoare bleumarin (1). [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine.
BLEUMARÍN adj. invar., s. n. Albastru-închis. [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine.
BLEUMARÍN adj. invar. Albastru-închis. Cel mat tînăr... ducea în spate, peste costumul bleumarin, o aspră traistă țărănească. BOGZA, C. O. 25. M-a întîmpinat o doamnă între două vîrste și cu șorț bleumarin. SAHIA, U.R.S.S. 129. – Pronunțat: blömarin și (greșit) blömaren.
BLEUMARÍN adj. invar. Albastru-închis. [Pr.: blömarin] – Fr. bleu marine.
bleumarín1 [eu pron. ö] (bleu-) adj. invar.
bleumarín2 [eu pron. ö] (bleu-) s. n.
BLEUMARÍN adj.invar. Albastru-închis. [Pron. blömarin. / < fr. bleu (à la) marine].
BLEUMARÍN adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-închis. (< fr. bleu / à la / marine)
BLEUMARIN [pr.: blömarín] adj. invar. Care este de culoare albastru-închisă. [Art. bleumarinul] /<fr. bleumarine

bleumarin dex

Intrare: bleumarin
bleumarin