bleu definitie

13 definiții pentru bleu

bleu1 sn vz bleau2
bleu2 sn, ai [At: BRĂESCU, M. B. 85 / P: blö / Pl: ~ri / E: fr bleu] 1-2 (Culoarea) albastru-deschis Si: azuriu.
BLEU, (2) bleu-uri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. 2. S. n. Culoare bleu (1). [Pr.: blö] – Din fr. bleu.
BLEU adj. invar., s. n. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blö] – Din fr. bleu.
BLEU adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. Cei doi copii blonzi au fost îmbrăcați în pijamale bleu. SAHIA, U.R.S.S. 9. – Pronunțat: blö.
BLEU adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blö] – Fr. bleu.
bleu1 (fr.) [eu pron. ö] adj. invar.
bleu2 (fr.) [eu pron. ö] s. n., art. bleu-ul; (nuanțe) pl. bleu-uri
BLEU adj. invar. azuriu, (înv.) havaiu. (De culoare ~.)
BLEU adj.invar. Albastru-deschis; azuriu. [Pron. blö. / < fr. bleu].
BLEU [pron. BLÖ] adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-deschis; azuriu. (< fr. bleu)
BLEU [pr.: blö] adj. invar. Care este de culoarea azurului; albastru-deschis. [Art. bleul] /<fr. bleu
BLEU adj. invar. azuriu, (înv.) havaiu. (De culoare ~.)

bleu dex

Intrare: bleu
bleu
bleu