Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru bleu

bleu1 sn vz bleau2
bleu2 sn, ai [At: BR─éESCU, M. B. 85 / P: bl├ / Pl: ~ri / E: fr bleu] 1-2 (Culoarea) albastru-deschis Si: azuriu.
BLEU, (2) bleu-uri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. 2. S. n. Culoare bleu (1). [Pr.: bl├Â] ÔÇô Din fr. bleu.
BLEU adj. invar., s. n. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: bl├Â] ÔÇô Din fr. bleu.
BLEU adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. Cei doi copii blonzi au fost ├«mbr─âca╚Ťi ├«n pijamale bleu. SAHIA, U.R.S.S. 9. ÔÇô Pronun╚Ťat: bl├Â.
BLEU adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: bl├Â] ÔÇô Fr. bleu.
bleu1 (fr.) [eu pron. ├Â] adj. invar.
bleu2 (fr.) [eu pron. ├Â] s. n., art. bleu-ul; (nuan╚Ťe) pl. bleu-uri
BLEU adj. invar. azuriu, (înv.) havaiu. (De culoare ~.)
BLEU adj.invar. Albastru-deschis; azuriu. [Pron. bl├Â. / < fr. bleu].
BLEU [pron. BL├ľ] adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-deschis; azuriu. (< fr. bleu)
BLEU [pr.: bl├Â] adj. invar. Care este de culoarea azurului; albastru-deschis. [Art. bleul] /<fr. bleu
BLEU adj. invar. azuriu, (înv.) havaiu. (De culoare ~.)

Bleu dex online | sinonim

Bleu definitie