Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

30 defini╚Ťii pentru blestemat

blestem├í [At: COD. VOR. 124/12 / V: -t─âma, bl─âst─âma, bl─âs- / Pzi: blest├ęm (A: bl├ęs-) / E: ml *blastimare] 1 vi (├Änv) A huli. 2 vt (├Änv) A ├«njura. 3 vt (a) A invoca abaterea nenorocirii asupra cuiva. 4 vt (a) (C. este Dumnezeu) A sorti pe cineva nenorocirii. 5-6 vt (C. e momentul ├«nt├ómpl─ârii unei nenorociri) A-╚Öi aminti cu durere (sau m├ónie). 7 vr (├Änv) A se jura. 8-9 vtr (├Änv) A jura sau a face pe cineva s─â jure.
blestemát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: blestema] 1-2 Blestemare (1-2).
blestem├ít2, ~─â [At: CUV. D. B─éTR. II, 47 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: blestema] 1 a Pe care l-a blestemat cineva Si: afurisit, procletit. 2 a Pe care l-a ajuns un blestem. 3 smf Tic─âlos. 4 a (D. femei) Depravat. 5 smf (Gm╚Ť; d. copii) ╚śtrengar.
clat1, ~─â a [At: IORGA, S. D. XVII, 114 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: vsl *đ║đ╗ĐžĐéĐŐ cf proclet] (├Änv) Blestemat.
BLESTEM├ü, bl├ęstem, vb. I. Tranz. A rosti un blestem. ÔÖŽ Intranz. A ├«njura, a oc─âr├«, a huli. [Prez. ind. acc. ╚Öi: blest├ęm] ÔÇô Lat. pop. blastimare (= blasphemare).
BLESTEM├üT, -─é, blestema╚Ťi, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ÔÖŽ R─âu, neprielnic, du╚Öm─ânos. 2. (Adesea substantivat) (Om) tic─âlos. ÔÇô V. blestema.
BLESTEM├ü, bl├ęstem, vb. I. Tranz. A invoca urgia divinit─â╚Ťii ├«mpotriva cuiva. ÔÖŽ Intranz. A ├«njura, a oc─âr├«, a huli.[Prez. ind. acc. ╚Öi: blest├ęm] ÔÇô Lat. pop. blastimare (= blasphemare).
BLESTEM├üT, -─é, blestema╚Ťi, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ÔÖŽ R─âu, neprielnic, du╚Öm─ânos. 2. (Adesea substantivat) Cu purt─âri rele; depravat, r─âu, tic─âlos. ÔÇô V. blestema.
BLESTEM├ü, bl├ęstem, vb. I. 1. Tranz. (╚śi ├«n forma popular─â bl─âst─âma) A spune, a rosti, a exprima un blestem ├«mpotriva cuiva (v. afurisi); a invoca abaterea unei nenorociri asupra cuiva. ├Än ┬źVenere ╚Öi Madon─â┬╗ poetul ├«nvinuie╚Öte, blestem─â pe iubita sa. GHEREA, ST. CR. I 143. Plimb─â-se c─âlug─ârii, Blestem├«ndu-╚Öi p─ârin╚Ťii, De ce i-au c─âlug─ârit ╚śi nu i-au c─âs─âtorit. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 217. ÔŚŐ (Urmat de propozi╚Ťii secundare ar─ât├«nd felul nenorocirii) ├Ämp─âr─âteasa ├«╚Öi bl─âst─âm─â fata ca s─â se fac─â pas─âre verde ╚Öi nou─â ani s─â tr─âiasc─â ├«n codru. BOTA, P. 105. ÔŚŐ Absol. Femeile au ├«nceput s─â ╚Ťipe, s─â oc─ârasc─â ╚Öi s─â blesteme. PAS, L. I 31. ÔŚŐ Refl. reciproc. Hai s─â ne bl─âst─âm─âm, ╚Öi care dintre noi am├«ndoi a fi mai me╚Öter, acela s─â ieie banii! CREANG─é, P. 58. 2. Intranz. A ├«njura, a oc─âr├« cu vorbe ur├«te, a rosti vorbe de hul─â; a huli. Femeia blestema de ciud─â... mai ales c─â ╚Öi pruncul pl├«ngea ├«n leag─ân. CAMILAR, TEM. 82. ÔŚŐ Tranz. (Cu privire la un moment din via╚Ť─â, la via╚Ť─â, soart─â etc.) A c├«rti, a se revolta ├«mpotriv─â-i. Via╚Ťa nu-mi blestem ╚śi nici moartea nu mi-o chem. MACEDONSKI, O. I 39. 3. Prez. ind. accentuat ╚Öi: blestem. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 ╚Öi: blesteam─â (GHEREA, ST. CR. I 143). ÔÇô Variante: (popular) bl─âst─âm├í, bl├íst─âm ╚Öi bl─âst─âm, bl─âstem├í vb. I
BLESTEM├üT, -─é, blestema╚Ťi, -te, adj. 1. (╚śi ├«n forma, popular─â bl─âst─âmat) Cu purt─âri rele; r─âu, tic─âlos, mi╚Öel; (adesea ├«n glum─â, f─âr─â ├«n╚Ťeles r─âu, despre copii) ╚Ötrengar. S─â nu-╚Ťi faci de lucru cu ei, c─âci s├«nt ni╚Öte oameni blestema╚Ťi! ÔŚŐ (Substantivat) Dar tu, blestemato, cine e╚Öti? BENIUC, V. 66. D─âduse porunc─â s─â porneasc─â ├«n c─âutarea blestematului care ├«i f─âcuse de ru╚Öine. PAS, Z. I 227. Ia sta╚Ťi oleac─â, bl─âst─âma╚Ťilor, s─â v─â dau eu! CREANG─é, A. 42. ╚śezi bini╚Öor, bl─âst─âmatule! ALECSANDRI, T. 110. ÔÖŽ Nenorocit, r─âu, neprielnic. Vreme blestemat─â. 2. (├«n supersti╚Ťii) Pe care l-a blestemat cineva, pe care l-a ajuns blestemul cuiva; afurisit. Arunc repede floarea, ca pe un lucru blestemat. SAHIA, N. 27. ÔÇô Variant─â: (popular) bl─âst─âm├ít, -─â adj.
BLESTEM├ü, bl├ęstem, vb. I. Tranz. A exprima un blestem ├«mpotriva cuiva. ÔÖŽ Intranz. A ├«njura, a oc─âr├«; a huli. ÔÖŽ A c├órti, a se revolta ├«mpotriva vie╚Ťii, a soartei etc. [Prez. ind. acc. ╚Öi: blest├ęm] ÔÇô Lat. *blastemare (< blasphemare).
BLESTEM├üT, -─é, blestema╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Cu purt─âri rele; r─âu, tic─âlos. ÔÖŽ Neprielnic. Vreme blestemat─â. 2. (├Än supersti╚Ťii) Care este obiectul unui blestem; afurisit. ÔÇô V. blestema.
blestem├í (a ~) vb., ind. prez. 3 bl├ęstem─â/blest├ęm─â
blestem├í vb., ind. prez. 1 bl├ęstem/blest├ęm, 3 sg. ╚Öi pl. bl├ęstem─â/blest├ęm─â
blestem├ít adj. m., pl. blestem├í╚Ťi; f. sg. blestem├ít─â, pl. blestem├íte
BLESTEMÁ vb. v. excomunica.
BLESTEMÁT adj., s. 1. adj. v. excomunicat. 2. adj., s. v. afurisit.
A blestema Ôëá a binecuv├ónta
blestem├í (-m, -├ít), vb. ÔÇô 1. A huli, a oc─âr├«. ÔÇô 2. (Refl.) A face jur─âm├«nt, a se jura. ÔÇô 3. A vorbi de r─âu, a ponegri, a def─âima. ÔÇô Var. bl─âst─âma, bl─âstema. Mr. blastim, megl. blÔÇÖastim. Lat. *blast─ôm─üre, der. de la blasphem─üre (Pu╚Öcariu 205; Meyer, Alb. St., IV, 27; REW 1155; Candrea-Dens., 162; DAR); cf. sp. lastimar, care atest─â existen╚Ťa formei lat. vulg., cu t ├«n loc de f; v. ╚Öi it. biasimare, fr. bl├ómer. Der. blestem, s. n. (blestemare, afurisire), care pare a fi un der. postverbal, dar pe care Pascu, I, 52, ├«l consider─â un der. de la lat. *blastemium (├«n loc de blasphemium); blestemat, adj. (tic─âlos, afurisit; bandit; potlogar); blestem─â╚Ťesc, adj. (infam); blestem─â╚Ťe╚Öte, adv. (├«nv., ├«n chip mizerabil); blestem─â╚Ťi, vb. (a ajunge r─âu); blestem─â╚Ťie, s. f. (ac╚Ťiune reprobabil─â, ├«n general).
A BLESTEM├ü bl├ęstem 1. tranz. A supune unui blestem; a condamna la nenorocire. 2. intranz. A rosti blesteme la adresa cuiva. /<lat. blastemare
BLESTEM├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (├«n supersti╚Ťii) Care a fost ajuns de un blestem; lovit de blestem. 3) ╚Öi substantival fam. (despre persoane) Care comite fapte nedemne; tic─âlos; m├ór╚Öav; netrebnic; infam; josnic; abject. /v. a blestema
blestem├á v. 1. a rosti vorbe rele ╚Öi injurioase ├«mpotriva cuiva; 2. a chema asupra cuiva urgia cerului: blestemul p─ârin╚Ťilor d─ârap─ân─â casele fiilor. [Mold. blast─âm = lat. vulg. BLASTEMARE, clasic BLASPHEMARE].
blestemat a. ajuns de blestem: via╚Ťa ÔÇÖmi este acum blestemat─â BOL.; 2. criminal, scelerat: fapte blestemate; 3. def─âimat, mi╚Öel, netrebnic; 4. foarte r─âu: pirul e plant─â blestemat─â.
bl─âst─âm├ít (est) ╚Öi blestem├ít (vest), -─â adj. (d. a bl─âst─âma). Neleg─şuit, criminal: fug─ş, bl─âst─âmatule! R─â┼ş, v─ât─âm─âtor: rachiu e o b─âutur─â bl─âst─âmat─â, un v├«nt bl─âst─âmat b─âtea pe mare. ÔÇô Vech─ş bl─âstemat.
blestem- V. bl─âst─âm-.
BLESTEMA vb. 1. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a excomunica, (pop.) a oropsi, (├«nv.) a lep─âda, a procle╚Ťi. (Papa l-a ~.) 2. a se afurisi, (pop.) a se jura. (Se ~ c─â nu minte.)
BLESTEMAT adj., s. 1. adj. (BIS.) afurisit, anatemizat, excomunicat, (├«nv. ╚Öi reg.) procle╚Ťit, (├«nv.) proclet. (Un credincios ~.) 2. adj., s. afurisit, c├«inos, hain, ├«ndr─âcit, r─âu, tic─âlos, (├«nv. ╚Öi pop.) pustiu, (pop. ╚Öi fam.) p├«rdalnic, (pop.) ├«mpeli╚Ťat, jurat, (├«nv. ╚Öi reg.) urgisit, (reg.) pric─âjit, (Transilv.) s─âcret. (~ de Gheorghe!)
AURI SACRA FAMES! (lat.) blestemata foame de aur! ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, III, 56. Mobilul pentru care regele Traciei, Polimnestor, l-a ucis pe Polidor, fiul lui Priam, ce-i fusese ├«ncredin╚Ťat ├«mpreun─â cu aurul Troiei. Setea de avere, care ├«mpinge la tic─âlo╚Öii.
BLESTEM├üT, -─é (< blestema) adj., s. m. ╚Öi s. f. 1. (Persoan─â) care formeaz─â obiectul unui blestem. ÔÖŽ Pictori blestema╚Ťi = nume dat arti╚Ötilor postimpresioni╚Öti de la sf├«r╚Öitul sec. 19 ╚Öi ├«nceputul sec. 20, considera╚Ťi at├«t din punct de vedere al operei c├«t ╚Öi al nonconformismului social un pericol pentru societatea vremii. 2. (Om) tic─âlos, r─âu, nemernic (├«n comport─âri). ÔÖŽ Adj. Nefavorabil, neprielnic.
POE╚ÜII BLESTEMA╚ÜI (< fr.) Sintagm─â lansat─â de Paul Verlaine ├«n cartea ÔÇ×Les po├Ętes mauditsÔÇŁ (1884, 1888), referitoare la ╚Öase poe╚Ťi, ├«ntre care St. Mallarm├ę, A. Rimbaud ╚Öi Verlaine ├«nsu╚Öi, al c─ârui nume ap─ârea ├«n anagram─â (ÔÇ×Pauvre L├ęlianÔÇŁ).

Blestemat dex online | sinonim

Blestemat definitie

Intrare: blestema
blestema verb grupa I conjugarea I
Intrare: blestemat
blestemat adjectiv