Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru blestema

blestem├í [At: COD. VOR. 124/12 / V: -t─âma, bl─âst─âma, bl─âs- / Pzi: blest├ęm (A: bl├ęs-) / E: ml *blastimare] 1 vi (├Änv) A huli. 2 vt (├Änv) A ├«njura. 3 vt (a) A invoca abaterea nenorocirii asupra cuiva. 4 vt (a) (C. este Dumnezeu) A sorti pe cineva nenorocirii. 5-6 vt (C. e momentul ├«nt├ómpl─ârii unei nenorociri) A-╚Öi aminti cu durere (sau m├ónie). 7 vr (├Änv) A se jura. 8-9 vtr (├Änv) A jura sau a face pe cineva s─â jure.
BLESTEM├ü, bl├ęstem, vb. I. Tranz. A rosti un blestem. ÔÖŽ Intranz. A ├«njura, a oc─âr├«, a huli. [Prez. ind. acc. ╚Öi: blest├ęm] ÔÇô Lat. pop. blastimare (= blasphemare).
BLESTEM├ü, bl├ęstem, vb. I. Tranz. A invoca urgia divinit─â╚Ťii ├«mpotriva cuiva. ÔÖŽ Intranz. A ├«njura, a oc─âr├«, a huli.[Prez. ind. acc. ╚Öi: blest├ęm] ÔÇô Lat. pop. blastimare (= blasphemare).
BLESTEM├ü, bl├ęstem, vb. I. 1. Tranz. (╚śi ├«n forma popular─â bl─âst─âma) A spune, a rosti, a exprima un blestem ├«mpotriva cuiva (v. afurisi); a invoca abaterea unei nenorociri asupra cuiva. ├Än ┬źVenere ╚Öi Madon─â┬╗ poetul ├«nvinuie╚Öte, blestem─â pe iubita sa. GHEREA, ST. CR. I 143. Plimb─â-se c─âlug─ârii, Blestem├«ndu-╚Öi p─ârin╚Ťii, De ce i-au c─âlug─ârit ╚śi nu i-au c─âs─âtorit. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 217. ÔŚŐ (Urmat de propozi╚Ťii secundare ar─ât├«nd felul nenorocirii) ├Ämp─âr─âteasa ├«╚Öi bl─âst─âm─â fata ca s─â se fac─â pas─âre verde ╚Öi nou─â ani s─â tr─âiasc─â ├«n codru. BOTA, P. 105. ÔŚŐ Absol. Femeile au ├«nceput s─â ╚Ťipe, s─â oc─ârasc─â ╚Öi s─â blesteme. PAS, L. I 31. ÔŚŐ Refl. reciproc. Hai s─â ne bl─âst─âm─âm, ╚Öi care dintre noi am├«ndoi a fi mai me╚Öter, acela s─â ieie banii! CREANG─é, P. 58. 2. Intranz. A ├«njura, a oc─âr├« cu vorbe ur├«te, a rosti vorbe de hul─â; a huli. Femeia blestema de ciud─â... mai ales c─â ╚Öi pruncul pl├«ngea ├«n leag─ân. CAMILAR, TEM. 82. ÔŚŐ Tranz. (Cu privire la un moment din via╚Ť─â, la via╚Ť─â, soart─â etc.) A c├«rti, a se revolta ├«mpotriv─â-i. Via╚Ťa nu-mi blestem ╚śi nici moartea nu mi-o chem. MACEDONSKI, O. I 39. 3. Prez. ind. accentuat ╚Öi: blestem. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 ╚Öi: blesteam─â (GHEREA, ST. CR. I 143). ÔÇô Variante: (popular) bl─âst─âm├í, bl├íst─âm ╚Öi bl─âst─âm, bl─âstem├í vb. I
BLESTEM├ü, bl├ęstem, vb. I. Tranz. A exprima un blestem ├«mpotriva cuiva. ÔÖŽ Intranz. A ├«njura, a oc─âr├«; a huli. ÔÖŽ A c├órti, a se revolta ├«mpotriva vie╚Ťii, a soartei etc. [Prez. ind. acc. ╚Öi: blest├ęm] ÔÇô Lat. *blastemare (< blasphemare).
blestem├í (a ~) vb., ind. prez. 3 bl├ęstem─â/blest├ęm─â
blestem├í vb., ind. prez. 1 bl├ęstem/blest├ęm, 3 sg. ╚Öi pl. bl├ęstem─â/blest├ęm─â
BLESTEMÁ vb. v. excomunica.
A blestema Ôëá a binecuv├ónta
blestem├í (-m, -├ít), vb. ÔÇô 1. A huli, a oc─âr├«. ÔÇô 2. (Refl.) A face jur─âm├«nt, a se jura. ÔÇô 3. A vorbi de r─âu, a ponegri, a def─âima. ÔÇô Var. bl─âst─âma, bl─âstema. Mr. blastim, megl. blÔÇÖastim. Lat. *blast─ôm─üre, der. de la blasphem─üre (Pu╚Öcariu 205; Meyer, Alb. St., IV, 27; REW 1155; Candrea-Dens., 162; DAR); cf. sp. lastimar, care atest─â existen╚Ťa formei lat. vulg., cu t ├«n loc de f; v. ╚Öi it. biasimare, fr. bl├ómer. Der. blestem, s. n. (blestemare, afurisire), care pare a fi un der. postverbal, dar pe care Pascu, I, 52, ├«l consider─â un der. de la lat. *blastemium (├«n loc de blasphemium); blestemat, adj. (tic─âlos, afurisit; bandit; potlogar); blestem─â╚Ťesc, adj. (infam); blestem─â╚Ťe╚Öte, adv. (├«nv., ├«n chip mizerabil); blestem─â╚Ťi, vb. (a ajunge r─âu); blestem─â╚Ťie, s. f. (ac╚Ťiune reprobabil─â, ├«n general).
A BLESTEM├ü bl├ęstem 1. tranz. A supune unui blestem; a condamna la nenorocire. 2. intranz. A rosti blesteme la adresa cuiva. /<lat. blastemare
blestem├á v. 1. a rosti vorbe rele ╚Öi injurioase ├«mpotriva cuiva; 2. a chema asupra cuiva urgia cerului: blestemul p─ârin╚Ťilor d─ârap─ân─â casele fiilor. [Mold. blast─âm = lat. vulg. BLASTEMARE, clasic BLASPHEMARE].
blestem- V. bl─âst─âm-.
BLESTEMA vb. 1. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a excomunica, (pop.) a oropsi, (├«nv.) a lep─âda, a procle╚Ťi. (Papa l-a ~.) 2. a se afurisi, (pop.) a se jura. (Se ~ c─â nu minte.)

Blestema dex online | sinonim

Blestema definitie

Intrare: blestema
blestema verb grupa I conjugarea I