20 definiții pentru bleojdi
bleojdí2 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: blioj-, bloj- / Pzi: ~desc / E: fo] (Pop) 1 A se moleși. 2 (D. obiecte) A se lăsa. 3 (D. animale) A lăsa urechile în jos (de boală). 4 (D. păsări) A lăsa aripile să atârne (din cauza bolii). 5 (D. oameni) A se ticăloși. 6 (D. oameni) A deveni impotent Si: (îvp) a se vătăma, a se surpa. bleojdí1 vt (a) [At: CARAGIALE, S. 45 / V: bliaj-, blej-, bloi, boj- / Pzi: ~desc / E: vsl блъшaти] (Îvp; d. ochi) A holba. BLEOJDÍ2, bleojdesc,
vb. IV. (
Pop. și
fam.)
1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști.
2. Refl. A se blegi (
2). –
Et. nec. BLEOJDÍ1, bleojdesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg. și
fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. –
Et. nec. BLEOJDÍ2, bleojdesc,
vb. IV. (
Pop. și
fam.)
1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști.
2. Refl. A se blegi (
2). –
Et. nec. BLEOJDÍ1, bleojdesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg. și
fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. –
Et. nec.
BLEOJDÍ2, bleojdesc,
vb. IV.
1. Tranz. (Cu privire la urechi, la cap) A lăsa să atîrne (moale) în jos; a pleoști.
2. Refl. (Despre oameni) A se moleși, a se ramoli, a se boșorogi. – Pronunțat: bleoj-.
BLEOJDÍ1, bleojdesc,
vb. IV.
Tranz. (Cu complementul «ochii») A căsca, a zgîi, a holba, a boldi ochii. Căscase gura și bleojdise ochii la cele Ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. ◊
Refl. A se uita cu ochii căscați la ceva sau la cineva. Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. ◊ Pronunțat: bleoj-. – Variantă:
blejdí (CARAGIALE, S. 45)
vb. IV.
BLEOJDÍ2, bleojdesc,
vb. IV.
1. Tranz. A lăsa urechile să atârne în jos; a pleoști.
2. Refl. A se moleși, a se ramoli. [
Pr.: bleoj-]
BLEOJDÍ1, bleojdesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. [
Pr.: bleoj-]
bleojdí (a ~) (
pop.) (bleoj-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bleojdésc,
imperf. 3
sg. bleojdeá;
conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdí (a se zgâi, a se pleoști) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleojdeáscă BLEOJDÍ vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleși, muia, umfla, zgâi. A bleojdi ≠ a ciuli, a miji A BLEOJDÍ ~ésc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec. A SE BLEOJDÍ se ~ésc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec. bleojdì (blejdì) v. a deschide tare ochii și a se uita cu o mirare stupidă. [Origină necunoscută].
bleojdésc (eo dift.) v. tr. (rudă cu bleștesc, pleoștesc). Holbez ochiĭ, privesc speriat orĭ mirat deschizînd ochiĭ: bețivu bleojdi ochiĭ.
bleojdi vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEȘI. MUIA. UMFLA. ZGÎI. bleojdi, bleojdesc
I v. t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoști.
II v. r. 1. a se holba.
2. a se blegi.
Bleojdi dex online | sinonim
Bleojdi definitie
Intrare: bleojdi (holba)
bleojdi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: bleojdi (pleoști)
bleojdi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb