blehăí vi [At: Lm / Pzi: ~esc / E: ns cf vsl блeжaти, rs блeкaти, ger blen, blicken, ceh blek(ot)ati] 1 (Pfm) A lătra. 2 (Pop) A flecări.

blehăíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: blehăi] (Pop) Lătrat.

BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee.

blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie

blehăí vb., ind. prez. 1 sg. bléhăi, 3 sg. și pl. bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá

BLEHĂÍ vb. v. hămăi, lătra.

blehăì v. a lătra ca cățeii sau a striga ca iepurii [Onomatopee].

blehăĭésc și lehăĭésc v. intr. (rudă cu vsl. blekati și blekotati, a behăi, sîrb. bleknuti, a behăi, și blenuti, a flecări. V. bleștesc și brehnesc). Est. Fam. Brehăĭesc. Fig. Iron. Flecăresc, trăncănesc, vorbesc mult și plicticos. V. blescote.

blehăi vb. v. HĂMĂI. LĂTRA.