bleștire definitie

2 intrări

11 definiții pentru bleștire

bleștí [At: CREANGĂ, P. 207 / Pzi: ~tesc / E: ns cf srb bleštiti] (Reg) 1-2 vi A-și trage (cu greu) răsuflarea. 3 vi A articula greu un sunet. 4 vi A răguși. 5 vi A amuți. 7 vtr A (se) moleși. 8-9 vtr A (se) pleoști. 10 vi A vorbi mult. 11 vi A flecări.
bleștíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: blești] (Reg) 1 Răsuflare greoaie Si: (reg) bleștit (1). 2 Articulare greoaie a unui sunet Si: (reg) bleștit (2). 3 Răgușire Si: (reg) bleștit (3). 4 Amuțire Si: (reg) bleștit (4). 5 Moleșire Si: (reg) bleștit (5). 6 Pleoștire Si: (reg) bleștit (6). 7 Flecăreală Si: (reg) bleștit (7).
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. blensti, sb. bleštiti.
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. blensti, scr. bleštiti.
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A sufla (greu), a-și trage (cu greu) sufletul. 2. A articula (cu greu) un sunet, a vorbi (greu). ♦ A scoate un cuvânt; a crâcni. ♦ A vorbi mult. – Din bleașc.
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleșteáscă
BLEȘTÍ vb. v. articula, crâcni, grăi, murmura, pronunța, protesta, rosti, scoate, spune, vorbi, zice.
bleștì v. Mold. a rosti îngăimat: amin! bleștesc eu cu jumătate gură CR. [Ceh. BLESTI].
bleștésc v. intr. (vsl. blensti, a flecări; ceh. blésti, a flecări; sîrb. biještiti, a pîlpîi, bg. blĭešty, blieskam, scînteĭez. V. blejesc, bleojdesc, pleoștesc, blehăĭesc, bleasc). Est. Răspund cu jumătate de gură, îngîĭm, vorbesc alene. Adiĭ, mișc încă puțin înainte de a murĭ (ca șarpele din coadă). Est. Sud. V. tr. Moleșesc, slăbesc: vinu l-a bleștit. V. refl. S’a bleștit de bătrîneță.
blești vb. v. ARTICULA. CRÎCNI. GRĂI. MURMURA. PRONUNȚA. PROTESTA. ROSTI. SCOATE. SPUNE. VORBI. ZICE.

bleștire dex

Intrare: blești
blești verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bleștire
bleștire