blazat definitie

2 intrări

24 definiții pentru blazat

blazá vtr [At: DA / Pzi: -zéz / E: fr blaser] 1-4 A(-și) toci sau a (-și) pierde intensitatea simțurilor și a emoțiilor. 5-6 A (se) dezgusta, devenind indiferent.
blazát, ~ă a [At: EMINESCU, N. 43 / Pl: ~ați, ~e / E: blaza] 1-4 Care și-a tocit sau și-a pierdut din intensitatea simțurilor, emoțiilor până la a deveni indiferent.
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser.
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) toci, a(-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser.
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. A deveni plictisit și dezgustat de toate. ◊ Tranz. A toci (cuiva) sensibilitatea sau gustul, prin impresii puternice, des repetate. Nenumăratele succese l-au blazat.
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. (Despre oameni) Care are simțirea tocită, care nu mai are interes pentru viață; plictisit, dezgustat. ◊ (Glumeț, despre animale) Cîinele privind tot ce se întîmplă, cu ochi liniștiți și blazați. BOGZA, C. O. 291. Și motanul toarce-n sobă-de blazat ce-i. EMINESCU, N. 43. (Adverbial) Raci negri, printre pietre, întind subțiri antene Și-n fund privesc calcanii ironic și blazat. DRAGOMIR, P. 23.
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser.
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Plictisit, dezgustat. – V. blaza.
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazá vb., ind. prez. 1 sg. blazéz, 3 sg. și pl. blazeáză
BLAZÁ vb. (livr.) a (se) dezabuza. (Viața l-a ~.)
BLAZÁT adj. (livr.) dezabuzat. (Persoană ~.)
BLAZÁ vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [< fr. blaser].
BLAZÁT, -Ă adj. Dezgustat, plictisit; descurajat și obosit. [Cf. fr. blasé].
BLAZÁ vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. (< fr. blaser)
blazá (blazéz, blazát), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser.
A BLAZÁ ~éz tranz. A face să se blazeze. /<fr. blaser
A SE BLAZÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni indiferent; a se dezgusta. /<fr. blaser
BLAZÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care a devenit incapabil de a trăi sentimente sau emoții puternice. /v. a (se) blaza
blazat a. 1. la care simțul gustului s’a tocit sau alterat; 2. incapabil de sentiment.
blazát, -ă adj. (fr. blasé). Indiferent la bucurie și la nenorocire.
*blazéz v. tr. (fr. blaser, de orig. neșt.). Slăbesc simțurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat.

blazat dex

Intrare: blaza
blaza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: blazat
blazat adjectiv