Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru blast

blast [At: DN3 / Pl: ~aști / E: fr blaste] 1 sn Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. 2 ec Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) germeni”.
blast s. m.
BLAST s.m. Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) germen”. [< fr. blaste, cf. gr. blastos – germen].
BLAST1 s. m. parte a embrionului care se dezvoltă după germinare. (< fr. blaste)
BLAST2(O)-, -BLÁST elem. „germen”, „embrion”. (< fr. blasti/o/-, -blaste, cf. gr. blastos)
-BLAST „germen, embrion”. ◊ gr. blastos „lăstar, mugur” > fr. -blaste, germ. -blast, engl. id. > rom. -blast.

blast definitie

blast dex

Intrare: blast (subst.)
blast subst. substantiv masculin
Intrare: blast (pref.)
blast pref.
Intrare: blast (suf.)
blast suf.