blasfém (rar) s. n., pl. blasfémuri

blasfém s. n., pl. blasfémuri/blasféme

BLASFÉM s. n. 1. blasfemie, hulă. 2. blestem. (< fr. blasphème)

blasfem n. hulă, vorbă batjocoritoare pentru dumnezeire sau religiune.

*1) blasfém n., pl. e (fr. blasphème, lat. blasphémium și blaspéhemia, d. vgr. blásphemon și blasphemia. V. blăstam). Hulă, blasfemie.