blanquism definitie

5 definiții pentru blanquism

blanquísm sn [At: DN3 / P: blanchism / Pl: ~e / E: fr blanquisme] 1 Curent comunist utopic, apărut în Franța, în sec. XIX, care propaga ideea înfăptuirii revoluției prin comploturile unor grupuri restrânse. 2 Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară.
blanquísm [qui pron. chi] (-quism) s. n.
blanquísm s. n. [qui pron. chi]
BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez].
BLANQUÍSM [-CHISM] s. n. curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactică revoluționară. (< fr. blanquisme)

blanquism dex

Intrare: blanquism
blanquism substantiv neutru
  • pronunție: qui pr. chi