blanșiruíre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: ns cf fr blanchir, ger blanschieren] Operație de curățare a dosului pieilor tăbăcite.

BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. – Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren.

BLANȘIRUÍRE s. f. Operație de curățire a dosului pieilor tăbăcite. – Cf. fr. blanchir, germ. Blanschieren.

BLANȘIRUÍRE s. f. Operație de îndepărtare a părților neomogene de pe dosul pieilor tăbăcite. – Din blanșir.

blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii

blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii

BLANȘIRUÍRE f. Proces tehnologic constând în curățarea de resturi de carne a pieilor tăbăcite pentru a le conferi un aspect plăcut. /<fr. blanchir