blanșir definitie

6 definiții pentru blanșir

blanșír sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ns cf blanșiruire] Rest de la blanșiruire.
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu sub formă de fâșii de piele, rezultat în urma blanșiruirii. – Cf. blanșiruire.
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Rest nefolositor rezultat de la blanșiruire. – Cf. blanșiruire.
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu rezultat de la blanșiruire. – După germ. [Reste von] Blanchieren.
blanșír s. n., pl. blanșíruri
blanșír s. n., pl. blanșíruri

blanșir dex

Intrare: blanșir
blanșir substantiv neutru