blanșare definitie

2 intrări

11 definiții pentru blanșare

blanșáre sf [At: DEX2 / Pl: ~șări / E: ns cf fr blanchir] Operație de sterilizare prin opărire a alimentelor conservate Si: blanșisare.
BLANȘÁRE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor folosite în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir.
BLANȘÁRE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor, folosită în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir.
blanșáre s. f., g.-d. art. blanșắrii
blanșá vb., ind. prez. 1 sg. blanșéz, 3 sg. și pl. blanșeáză
blanșáre s. f., g.-d. art. blanșării
BLANȘÁRE s.f. Opărire a legumelor pregătite pentru conserve; blanșisare. [După fr. blanchiment].
BLANȘÁ vb. tr. a supune operației de blanșare. (după fr. blanchir, germ. blanschieren)
BLANȘÁRE s. f. opărire a cărnii, a legumelor destinate preparării anumitor conserve. (< blanșa)
BLANȘÁRE f. Proces tehnologic constând în opărirea legumelor și fructelor pregătite pentru conservare. /<fr. blanchir
BLANȘÁ, blanșez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oțet) pentru a le „albi”, adică pentru a le păstra o culoare și o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.

blanșare dex

Intrare: blanșare
blanșare substantiv feminin
Intrare: blanșa
blanșa verb grupa I conjugarea a II-a